SELF-IMPROVEMENT//

Teama de fericire sau de ce ne-am obișnuit să credem că ”după râs, vine plâns”

Deși pare contra intuitiv, uneori starea de bine ne poate speria atât de tare încât ajungem să ne autosabotăm.


În următoarele 5 minute vei afla:

– Ce este cherophobia.
– Care sunt mecanismele prin care-ți sabotezi fericirea.


Trăim adesea cu ideea că doar lucrurile rele ne pot genera frică. Rareori ne punem problema în sensul invers, că lucrurile bune ne pot înfricoșa, că fericirea sau mai bine zis bucuria ne poate speria și că, uneori, nici nu ne dăm voie să o simțim de frica unui rău imaginabil sau anticipat. Nu trebuie să fim prea duri cu acest lucru, știința ne confirmă că e firesc, mai ales dacă am trecut prea mult timp prin situații neplăcute.

Vulnerabilitatea

O perspectivă din care ne putem uita la frica de a trăi fericirea sau de a ne lăsa să fim bucuroși este vulnerabilitatea. Atunci când nu ne asumăm vulnerabilitatea, nu vom fi capabili să simțim nici sentimentele pozitive, nici sentimentele negative. Este ceea ce am putea să numim îngheț emoțional. Adică, pentru că la un moment dat am simțit prea mult, am ajuns să ne anihilăm ceea ce simțim sau să ne ferim de intensitățile prea mari pentru că acestea ne sperie sau ne consumă peste măsură. Acest lucru se coroborează cu gânduri negative precum: „mie nu mi se poate întâmpla ceva bun” sau „după bine vine mereu ceva rău” sau „eu nu merit să fiu fericit”, gânduri create din experiențe punctuale din copilărie care ne-au transformat însă întreaga viziune despre lume și viață.

„Marea majoritate a oamenilor ştiu foarte bine ce înseamnă să te afli în pragul bucuriei, dar să fii copleşit de vulnerabilitate şi să cazi în capcana fricii. Atât timp cât nu vom învăţa să tolerăm propria vulnerabilitate şi să o transformăm în recunoştinţă, sentimentul profund al iubirii va aduce adeseori cu el o teamă la fel de intensă de pierdere”, spune Brene Brown, cunoscută pentru studiile ei asupra vulnerabilității și autoare a cărții Darurile imprefecțiunii

Trauma

Dacă ne-am obișnuit prea mult timp să fim mereu într-o poziție de apărare sau de luptă, ne poate genera extrem de multă frică ideea de a nu mai fi în gardă. Oricât de irațional sună, creierul nostru vrea să ne protejeze. Și tot oricât de irațional ar suna, preferăm lucrurile cunoscute în fața celor necunoscute, chiar dacă asta înseamnă mai rău în loc de mai bine. Pentru că, în situațiile cunoscute, chiar și negative, am învățat modalități de a le gestiona și de a supraviețui. Oricât de multă suferință implică, cunoaștem o cale. Cele necunoscute sunt însă un semnal de alarmă pentru creier. E un fel de: nu ai mai fost pe aici, ai grijă!

Studiile arată că trauma poate avea acest efect asupra noastră de a ne face să punem răul în față. Traumele din copilărie, în special abuzul sexual, a fost corelat cu o frică de fericire în cazul femeilor. Atât în cazul femeilor, cât și în cazul bărbaților au fost regăsite însă gânduri pesimiste atunci când exista un istoric de traumă de orice tip. Mai mult, cu cât minimizăm traumele trăite, cu atât frica este mai mare, întrucât minimizarea este un semnal că aceste traume nu au fost integrate. 

Un alt lucru care ne poate influența este loialitatea. Dacă o persoană pe care am iubit-o era mereu nefericită se poate ca, inconștient, să fim și noi nefericiți ca un semn de iubire. Nu o dată se poate întâmpla să ne identificăm cu părinții noștri și să preluăm comportamente care nu ne aparțin, fără să ne dăm seama.

Presiunea culturală

Există chiar și expresii în cultura populară care susțin această frică de bine. „După râs vine plâns” este poate cea mai cunoscută dintre ele și ne întărește convingerea că fericirea atrage ghinionul. Pentru că nu suntem obișnuiți cu ea. Pentru că ne gândim că nu poate dura prea mult. Pentru că ne face să ne așteptăm că ceva rău urmează să se întâmple. Sau poate pur și simplu pentru că este preferată o moderare emoțională, iar emoțiile prea puternice sunt evitate și „de speriat” în anumite societăți.

De altfel, în multe culturi, fericirea prea mare are o conotație negativă. În Islam este considerată o îndepărtare de Dumnezeu, În China se consideră că poate atrage o tragedie, iar în Malawi persoanele fericite sunt privite cu suspiciune, întrucât fericirea este asociată cu bunăstarea și se pun la îndoială mijloacele prin care aceasta a fost obținută. În același timp, țările est asiatice punctează mai mult la frica de fericire decât societățile vestice, în timp ce în America fericirea este un deziderat și lipsa ei un eșec. Frica de fericire este mai degrabă întâlnită în societățile în care este un nivel mai mare de cinism, injustiție și neîncredere, fiind dintr-o anumită perspectivă adaptativă.

Nu ești singur

Cred că te-ai convins până acum că, dacă te regăsești în descrierile de mai sus, nu ești singurul om pe care fericirea îl sperie, dovadă că s-a găsit și un cuvânt pentru această stare – Cherophobia. Ea include, după unii specialiști, simptome precum anxietate socială, refuzul situațiilor care ar putea genera bucurie sau amuzante, gândul că ceva rău va urma după ceva bun, crezul că exprimarea fericirii nu e binevenită sau faptul că este o pierdere de timp să fii fericit.  

Dacă simți că aceste comportamente îți sunt proprii adesea, poate ar fi cazul să te întrebi ce te sperie atât de tare la fericire și, dacă nu cumva, te autosabotezi.

Fericirea nu duce la nefericire. Binele și răul pur și simplu sunt

Fie că este vorba de experiențe personale sau de convingeri culturale perpetuate, aceste frici și idei negative au un impact asupra vieții noastre și ne influențează starea de bine. Cu ce am putea înlocui aceste idei inconștinete inoculate în creierul nostru? Care ar fi gândul rațional, rezonabil? Practic, atât situațiile fericite, cât și cele nefericite fac parte din viață, dar asta nu înseamnă că ele sunt corelate. În viață experimentăm deopotrivă și fericire și nefericire, iar anestezierea emoțională nu ne poate feri de evenimentele negative. Fiindu-ne frică și nelăsând fericirea să-și facă loc în viața noastră nu înseamnă că vom suferi mai puțin sau că vom putea preveni situațiile neplăcute, dimpotrivă, vom suferi în final mai mult sau chiar ne putem provoca, inconștient, suferință. Amintește-ți că, oricât de grele au fost experiențele prin care ai trecut, nu ești responsabil și nici vinovat de ele și, mai ales, nu te definesc în totalitate. Lasă-te să simți ceea ce vine, emoțiile sunt firești și sunt un semn că exiști.

Citește și:

12 daruri pe care meriți să ți le oferi și care îți vor schimba viața

Filosofia japoneză Ikigai: bucuria de a te da jos din pat dimineața


S-ar putea să-ți placă și…

SELF-IMPROVEMENT//

Anxietatea există, dar nu este o situație fără ieșire

MISIUNE//

”Noul normal”: măști de unică folosință și responsabilitate civică

OAMENI THRIVE//

Alina Boroș, psihoterapeut: ”Este în regulă să-ți arăți vulnerabilitatea”

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.