În următoarele 5 minute vei afla:
– Ce să faci când te lasă nervii.
– Cu ce poți compensa lipsa de pregătire pedagogică.
E ora 22.30, când fiul meu mă anunță că are de predat o fișă la istorie. Tema: ”Identificați o asemănare și o diferență între acțiunile URSS și SUA în timpul Blocadei Berlinului”. Ziua mea de muncă începe la ora 8.30. Între sarcinile de la birou gătesc, aspir, răspund la telefoane, stau cu un ochi pe Google Classroom și-mi forțez memoria cu participiul câte unui verb neregulat la franceză. Din când în când, îmi vine să plâng de frustrare. Alteori, mă simt invincibilă.
Niciuna dintre extreme nu aduce nimic bun pentru că, practic, se invită una pe alta într-o succesiune accelerată de evenimentele din jur. Și-mi vine să fug în lume, doar că nu mai știu dacă am sau nu nevoie de declarație pe propria răspundere (și nici toner la imprimantă). Școala online este răspunsul firesc cu care sistemul de învățământ caută să suplinească dispariția (cine știe pentru cât timp) a școlii tradiționale.
Iar noi, părinții, ne-am trezit față în față cu o situație inedită care ne solicită creativitatea, răbdarea și talentul pedagogic. Prin urmare, am cerut ajutor de la un dascăl cu experiență și, cu ajutorul psihologului, am trasat cinci micropași vitali ca să traversăm cu bine perioada de școală online.
Elena-Nadia Dumitrașcu este profesor de limba engleză și lucrează cu copiii de peste 15 ani.
Thrive Global: De ce le este atât de greu copiilor să se organizeze cu învățatul acasă?
Elena-Nadia Dumitrașcu: Copiii s-au trezit într-o situație care îi provoacă din mai multe direcții. Trebuie să facă teme singuri, să descarce fișe, să se organizeze mult mai autonom decât o făceau când mergeau la școală. În plus, învățarea online folosește Internetul în scop informativ, educativ, în timp ce copiii sunt obișnuiți să-l asocieze mai degrabă cu divertismentul. Să fim sinceri, nu prea stăteau ei mult online ca să învețe, înainte. Trebuie să le dăm timp să facă trecerea și să nu ne așteptăm să se întâmple peste noapte schimbarea de percepție. În plus, ajută să le explicăm că învățarea și divertismentul nu se exclud reciproc, mediul virtual le poate cuprinde deopotrivă.
TG: De ce se concentrează mai greu decât în clasă?
E-ND: Problemele de concentrare apar, pentru că există mult mai multe elemente de distragere decât în clasă. Sunt acasă, în mediul personal, unde regulile diferă de cele pe care erau obișnuiți să le respecte în mediul școlii și al grupului social din care fac parte la școală.
TG: Cum îi putem sprijini noi, părinții?
E-ND: E important să le oferim asistență în perioada în care își fac temele, să-i ajutăm să redacteze lucrările, să învețe să folosească platforma întrebuințată de dascăli. Procesul de comunicare și adaptare la noile mesaje este unul de durată, nu trebuie să intrăm în panică dacă au nevoie de o perioadă de adaptare, mai lungă sau mai scurtă și în funcție de autonomia pe care o aveau copiii înainte de criză. Părinții sunt conștienți de faptul că social media ocupă un loc important în viața fiecăruia dintre noi și trebuie să fie aproape de nevoile, căutările, preocupările și plăcerile copiilor în acest timp. Dacă ne imaginăm că, brusc, calculatorul se transformă din loc de joacă în loc de învățare, vor apărea frustrări de ambele părți. Pentru copii, este ca și cum i-am duce în vacanță (mediul online) și le-am pune, pe malul mării, un teanc de caiete cu teme în brațe. Îi sprijinim dacă avem răbdare cu ei și dacă le explicăm că trăim cu toții o situație cu care nu ne-am mai confruntat.
TG: Ce ne facem când nu putem să-i ajutăm la teme? (Muncim, nu avem timp sau pur și simplu ne depășește materia).
E-ND: Nu este simplu, sunt conștientă, nici pentru părinții care trebuie, acum, să fie un pic din toate (serviciu, casă, aprovizionare, teme). Este multă tensiune pe umerii lor. Dascălii caută, la rândul lor, soluții. Când nu ne pricepem la o anumită materie, unde copiii au nevoie de sprijin, îi ajutăm să se documenteze în vederea înțelegerii cunoștințelor predate. Din experiența mea la clasă, cel mai important este să avem un limbaj care valorizează emoțiile copiilor, să devenim creativi la rândul nostru, să le conferim copiilor sentimentul de protecție și să subliniem că, acum mai mult ca oricând, pot descoperi oportunitățile din lumea virtuală care oricum îi fascinează. Faptul că elevii descoperă internetul ca o sursă de informații pertinente, odată ce învață să le caute, îi ajută să dobândească abilități care se vor dovedi utile pe termen lung. Important este să nu ne pierdem cumpătul. Dacă ne lasă nervii să luăm o pauză, să nu intrăm în conflict cu copiii sau să le rănim sentimentele. Îi responsabilizăm, nu îi umilim. Îi sprijinim, nu le tăiem aripile. Părintele nu are experiență pedagogică, dar are dragoste. De aici trebuie pornit. Iar dacă părinții se simt depășiți de o materie, pot solicita sprijinul cadrelor didactice. Nici noi nu avem încă rețeta perfectă pentru predarea online, este un proces la care ne adaptăm cu toții.
TG: Cum putem crea o rutină?
E-ND: Vă recomand să începeți zilele la aceeași oră (mulți copii nu mai respectă orele de somn, de exemplu). După micul dejun, trecem în revistă orarul zilei, lecțiile și temele, dar nu uităm nici să facem bilanțul zilei trecute și să valorizăm reușitele copiilor. Este mare păcat să punem accent doar pe ce nu merge! Apoi, contează climatul din casă. Acesta trebuie să fie unul pozitiv pentru toți membrii familiei.
Nevoile primare (hrană, somn) pot rămâne pe loc secundar, putem face excepții de la reguli (să ne uităm la un film până mai târziu sau să mâncăm la prânz ceva specific micului dejun). Ne va ajuta să punem mai puțină presiune pe noi, cei mari, și implicit pe copii. Cel mai important rămâne ca starea de bine să fie cea definitorie, iar școala să rămână pentru copii un reper în rutina zilelor.
TG: De ce le e greu copiilor să priceapă că, de fapt, învață pentru ei înșiși?
E-ND: Copiii nu au, încă, responsabilitatea și puterea de asumare și de concentrare a adulților. Sunt în plin proces de formare, iar selecția informației se realizează mai degrabă pe principiul creativ, estetic decât critic. De aceea, este mai atractiv, pentru cei mai mulți copii, să se uite pe YouTube la glume și nu la documentare. Este nevoie de sugestiile venite de la profesori, iar părinții deschid apetitul copilului pentru învățare dacă se arată ei înșiși interesați sau fascinați de informațiile respective.
Descoperă cei 5 micropași propuși de Georgiana Roșculeț, expert în domeniul siguranței online şi psihoterapeut.
1. Îngrijește-te de starea ta de bine
Fie că suntem conștienți sau nu, toate configurațiile de gânduri și emoții pe care le experimentăm sunt găzduite în corpul nostru sub formă de senzații și au nevoie de atenție, pentru a fi eliberate sau transformate înainte în a deveni tensiuni, dureri sau afecțiuni fizice. Ia-ți timp pentru a identifica toate resursele de care dispui. Fie că e vorba de mișcare conștientă, dans, ascultat muzică, pictat, discuții cu prietenii, gătit creativ sau meditație, ia-ți timp pentru asta. Devii, astfel, un model prețios pentru copilul tău privind autogestionarea stării interioare.
2. Sprijină copilul, așa cum are el nevoie
În această perioadă, s-au acumulat multe tensiuni în interiorul copilului. A pierdut contactul cu prietenii, evenimente importante, mișcarea zilnică, activitățile favorite și perioadele în care putea să fie departe de tine, ca mai apoi să poată experimenta firesc dorința de reapropiere.
Unii dintre copii manifestă aceste stări prin agitație, agresivitate, anxietate, dorința de a sta permanent cu tine, iar alții prin apatie și retragere. Oricare ar fi modul lui de a-ți arăta că și lui îi este dificil, creează în fiecare zi contextul în care să vorbiți deschis despre ce trăiește. Împărtășește din experiența ta cât simți că e necesar, fără să-l împovărezi. Amintește-i că fiecare emoție este un mesager, care ne spune ceva despre noi și de asta toate sunt binevenite.
3. Cultivă autonomia copilului
Învățarea online are un caracter diferit față de învățarea în școală. Plecând de la această premisă, este important să discuți cu copilul despre noua formă de lucru și să creați un spațiu dedicat în casă care să devină, temporar, „clasa lui” pentru ca „școala online” să nu invadeze tot teritoriul care până acum era personal: timpul petrecut online și casa.
Deși este ușor să cazi în capcana de a-l ajuta cu temele la fiecare materie, pe termen lung este mult mai eficient să încurajezi copilul să formuleze întrebări profesorului pentru a-i fi foarte clare sarcinile și să-l ghidezi să învețe cum să învețe. Autonomia stimulează spiritul de independență, inițiativă și bucuria experienței de învățare. Această perioadă în care profesorul este la un ecran distanță, ne dă ocazia să creăm un parteneriat autentic în beneficiul copilului: cooperăm cu profesorii și rămânem sinceri cu limitele legate de timp și competențe.
4. Alege cu discernământ sursele de informare și vorbiți despre siguranța online
Situația fără precedent în care ne aflăm la nivel colectiv induce o stare generală de frică și de separare a oamenilor în tabere. În aceste condiții, este o adevărată provocare să nu dăm curs tendinței de a ne simți neputincioși sau deconectați de propria putere ci, dimpotrivă, să ne activăm toate resursele de care dispunem pentru a reclădi sau a crea ceea ce avem nevoie. Copiii, neavând acces la întregul peisaj și fără o capacitatea de filtrare a informației complet dezvoltată, ajung să fie impactați mai degrabă de starea și atitudinea părinților în fața acestei situații. Calmul și atenția la nevoi hrănesc siguranța, încrederea și speranța.
5. Fii blând cu tine și cu copilul
Părinții sesizează faptul că, deși are mai puțină activitate decât înainte, copilul pare mai obosit. La fel ca toți ceilalți copii, el resimte și manifestă acut tot ce se întâmplă la nivel subtil în întreaga familie, în mediul educațional și chiar în întreaga societate. Cum nu mai are acces la resursele lui tipice și este, probabil, resemnat că nu are control, comportamentul lui poate varia de la stări expresive de agitație, furie, insatisfacție aparent disproporționate, la stări de apatie și plictiseală. Alege cu discernământ care sunt limitele ferme care rămân în vigoare în această perioadă și care sunt limitele ce pot și merită să fie renegociate.
Georgiana Roșculeț dezvoltă şi coordonează programele educaționale și de formare în cadrul Organizației Salvați Copiii, de peste 10 ani. Coordonează programe educaţionale – naţionale şi europene, este formator și coordonator al comunității de voluntari Ora de Net, expert în domeniul siguranței online şi psihoterapeut. Are o viziune complexă asupra dinamicilor de grup care stimulează sau inhibă învăţarea individuală, comunicarea relaţională şi transformarea sistemică.
Citește și:
Cum e afectat creierul copiilor de timpul petrecut în fața ecranelor?