În următoarele 5 minute vei afla:
– Ce este metoda cadranelor și cum poate fi ea folosită în educație.
– La ce sunt utile pălăriile gânditoare și care e legătura dintre coifurile de hârtie și analiza emoțiilor.
”Dacă îți place să înveți, fă-o cu tot sufletul și tot timpul!”. Îmi amintesc și azi îndemnul mamei, la fel cum îmi amintesc faptul că întotdeauna se găseau resurse pentru cărți și rechizite, chiar dacă perioada comunismului nu a fost chiar cea mai prosperă pentru familia mea. Îmi amintesc faptul că, în vacanțele de vară, mergeam la bilblioteca din orașul bunicilor, unde sudasem o prietenie cu parfum de carte veche cu bibliotecara ce-mi permitea să aleg singură cărțile ce urmau a fi devorate în doar câteva zile. Îmi amintesc apoi cum, atunci când a venit vremea examenului pentru postul de preparator universitar, rezultatele muncii mele și ale educației mi-au dat încredere că, deși nu eram un mare orator la vremea aceea, voi ști să transmit ce învățasem cu drag. Și astfel educația a fost și este parte din mine, mai precis o mare parte din mine.
În cei 18 ani de când predau la Facultatea de Științe Economice și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității Transilvania din Brașov, am trecut de la metode formale la metode informale, din dorința de a inova, dar și din dorința de adaptare la cerințele în continuă schimbare ale studenților mei.
Așa încât, azi folosesc teatrul play-back pentru seminariile de luare a deciziilor, jocuri pentru a sparge gheața la primul curs sau desenul pentru a exprima esența a ceea ce am dezbătut, la finalul seminariilor de comunicare. Cel mai nou instrument pe care-l folosesc este o aplicație utilizată de firme mari, aplicație bazată pe noțiunea de gamification și pe care doar un alt profesor din România o mai folosește momentan în activitatea cu studenții săi.
Pentru că am remarcat faptul că, în ultimii ani, preocuparea pentru metode de educație non-formală este din ce în ce mai mare, că există grupuri dedicate și din ce în ce mai multe cadre didactice sunt preocupate de binele emoțional, dar și de modul în care elevii învață, am decis să realizez un mini-inventar al unor metode altfel de predare și a disciplinelor în cadrul cărora sunt folosite. Fără a fi exhaustiv, am găsit o foarte mică parte din oamenii care fac diferența în educația din România și o foarte mică parte din instrumentele pe care aceștia le folosesc.
”Folosesc un exercițiu de conștientizare a emoțiilor negative, cu ajutorul metodei cadranelor. Elevii au scris, la ora de educație civică, pe o bucată de hârtie împărțită în patru, ce-i supără, ce-i îngrijorează, de ce le este frică și de ce au fost dezamăgiți cel mai tare, fără a preciza numele. După citirea mărturiilor anonime, unii elevii au precizat care erau emoțiile lor, au tocat hârtia și, odată cu ea, simbolic, toate lucrurile negative pe care le conținea. Pentru restul, am tocat eu personal hârtia. Efectul terapeutic al acestui exercițiu s-a concretizat printr-o reacție emoțională puternică. A trebuit să mă opresc de multe ori, pentru a îmbrățișa și pentru a le șterge lacrimile… amestecate cu ale mele!” (Aura Balint, prof. înv. primar, Școala Gimnazială nr. 13 Brașov).
”La Dezvoltare personală am studiat de multe ori texte cu tâlc, pe care copiii le-au analizat cu ajutorul unei metode care se numește pălăriile gânditoare: se formează șase grupe, după ce copiii trag la sorți bețișoare de diverse culori. Aceste culori corespund grupei din care vor face parte. Cei care au primit bețișorul alb vor forma grupa pălăriei gânditoare albe. Își vor pune pălărioarele în piept ca ecuson (sau pe cap, dacă au lucrat în orele anterioare de abilități practice pălării / coifuri de diverse culori) și au de analizat textul, folosind informațiile cerute. În textul studiat, copiii aveau de analizat informații despre emoțiile ilustrate și de scos pe caiete cuvintele care indicau acele emoții (pălăria albă, perspectiva emoțională (pălăria roșie), perspectiva pozitivă și constructivă (pălăria galbenă), idei noi și gândire creative (pălăria verde), prudența, judecata, avertismentul, judecata (pălăria negră), și controlul procesului de gândire, supravegherea și dirijarea bunului mers al lucrurilor (pălăria galbenă). Copiilor le plac mult jocurile de felul acesta, care presupun deghizare (chiar dacă e cu pălării), dar și analizarea emoțiilor, a faptelor unor personaje, trasul de concluzii, dramatizări și jocuri de rol. Metoda aceasta e versatilă și foarte ușor de implementat la clasă” (Loredana Petcu, prof. înv. primar, Școala Gimnazială nr. 13 Brașov).
O altă metodă non-formală este folosirea jocului la ora de matematică. ”La ora de matematică, în clasa a doua, când am învățat lecția Monede și bancnote, fiecare prichindel şi-a deschis un magazin de jucării la banca sa. Elevii au cumpărat și au vândut produsele cu bani realizați de ei. Au învătat multe lucruri atunci: cum se cere politicos un produs de la magazin, cum se multumește pentru amabilitate, ce jucării aleg într-un buget dat, ce rest primesc. Pe întâi martie, elevii au invitat părinții la expoziția de mărțisoare, cu vânzare, iar în zilele premergătoare Craciunului, copiii au lucrat felicitări pe care le-au oferit trecătorilor” (Claudia Udrea, prof. înv. primar, Școala Gimnazială nr. 8, Brașov).
Copiii puțin mai mari, din clasa a cincea, învață limba română prin carnavalul personajelor literare. “Activitatea a avut două părți: prezentarea personajelor și concursuri (catrene, mimă, Fugi la gară!). Copiii au ales un personaj, pe care l-au prezentat. Am avut de la Prinț și cerșetor (Mark Twain) până la August din Minunea în 365 de zile. Preceptele domnului Browne (R.J. Palacio). Am avut șase personaje din Harry Potter și nu vă spun că aveau și emblema, și baghetă, și pelerină!
Partea a doua sper că le-a plăcut: pozele au prins mult râs și voie bună. Proba de ștefetă ne-a făcut să râdem cu lacrimi. Doamna învățătoare ne-a bucurat cu participarea și amândouă ne-am bucurat de copii. O astfel de activitate îi face să găsească detalii importante, să le pună în evidență, să fie atenți unii la alții, să-i vadă și pe cei mai timizi că vorbesc. Împreună se fac lucruri frumoase!” (Violeta-Daniela Nedelcu, profesor de limba și literatura română Școala gimnazială nr. 2 Diaconu Coresi, a creat un spațiu al colaborării în cadrul grupului de pe facebook „Inspirație pentru școală”).
Fizica devine mai distractivă și mai ușor de înțeles, prin metoda cutiilor misterioase. ”Dintre toate metodele nonformale, cel mai mare succes l-a avut la mine în clasă metoda Cutiile Misterioase – Mystery boxes. Activitatea este folosită la începutul orei de fizică, când se discută despre proprietăți fizice sau chiar când se vorbește despre surse de erori. În echipe de cinci-șase elevi, aceștia vor studia împreună o cutie și vor încerca să determine ce este înăuntru. Profesorul plasează în cutii diverse obiecte: chibrituri, recipiente cu lichid, bile de cauciuc, monede și alte obiecte. Elevii au la dispoziție apoi trei minute pentru a analiza sunetele, greutatea, mirosul cutiilor, orice consideră necesar, fără a le deschide. Echipele sunt invitate să-și susțină punctul de vedere privind conținutul, făcând apel la spiritul de observație, dar și la abilitățile de comunicare și negociere” (Cristina Nicolăiță, Școala Gh. Magheru Caracal, Olt, profesor de fizică/informatică, formator pentru județul Olt proiectul CEAE Fizica Altfel, ambasador eTwinning și Scientix).
Elevii de liceu pot păși în lumea largă, a destinațiilor turistice, prin intermediul bibliotecii vii adaptate: ”Biblioteca Vie funcționează ca o bibliotecă obișnuită. Îți iei un permis ca să pășești în acest spațiu de învățare, găsești aici rafturi cu broșuri pe care să le consulți, bibliotecari care îți recomandă broșurile care te interesează. Pe rafturi, broșurile sunt elevi (sau agenți de turism) care intră într-un dialog personal cu cititorii reprezentați de elevi, părinți sau profesori. Pășind în Biblioteca Vie, elevii pot învăța lucruri noi de la colegii lor (sau de la specialiști), pot vedea o destinație turistică cu alți ochi, pot descoperi lucruri inedite, pot afla cât de minunat este să călătorești” (Marilena Ivașc, profesor, Liceul de turism și alimentație Dumitru Moțoc, Galați).
Dacă metodele și instrumentele folosite pentru educația formală se metamorfozează, cum le putem extrapola la cât mai multe discipline?
- Dacă este vorba despe tineri, o discuție sinceră și dorința de adaptare la nevoile lor de învățare vor aduce claritate asupra metodelor pe care le putem folosi. Așadar, un shift în mentalitate, pe care mare parte dintre noi l-am adoptat, este cheia către o relație armonioasă și eficientă în procesul de învățare cu partenerii noștri tineri.
- Dacă este vorba despre copii, învățarea și informarea permanentă, înțelegerea pofundă a schimbărilor prin care trec cei mici în contextual tehnologic actual, dar și entuziasmul și bucuria de a fi parte din viața lor ne ajută să găsim cele mai potrivite metode.
- Dacă este vorba despre adulți, inovarea poate veni din împrumutul unor instrumente și metode utilizabile categoriilor de vârstă mai mici, precum și adaptarea acestora.
Citește și: