În următoarele 3 minute vei afla:
– Care au fost momentele de cotitură din viața lui Pavel Bartoș.
– Cine îl ajută să-și găsească echilibrul.
Thrive Global: Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață?
Pavel Bartoș: Faptul că-mi place ceea ce fac. Asta îmi dă o energie aparte. Mă trezesc în locul în care-mi place, acasă la mine și am o vorbă: ”Dacă dimineața te trezești, îți bei cafeaua și-ți dai seama că ți-e silă de locul unde urmează să mergi și de ceea ce ai făcut, trebuie să-ți schimbi locul de muncă sau ceea ce faci cu viața ta!”. Mie mi-e dor să merg la muncă tocmai pentru că fac ceea ce-mi place.
TG: Cum prioritizezi lucrurile când ai multe de făcut?
PB: Greu, dar reușesc. Înainte de perioada de pandemie, era totul mai haotic și funcționam după principiul ”primul venit, primul servit”. Acum, după izolare, am avut un pic de timp și am început să gândesc un pic altfel lucrurile. Am realizat că nu trebuie să le faci pe toate deodată și că, dacă te organizezi, câștigi timp. În izolare, după primele două săptămâni de derută (se opriseră filmările, spectacolele), mi-am dat seama că trebuie să-mi organizez ziua și să dedic câteva ore muncii, apoi, restul timpului, familiei.
TG: Care e secretul tău pentru o viață mai bună?
PB: N-am un secret, dar în cazul meu caut să fac lucruri spre binele meu și cred că reușesc, în mare măsură. Este foarte important să-ți placă ce faci, iar echilibrul, pentru mine, îl reprezintă familia. Sunt un norocos pentru că am învățat să mă bucur de ceea ce am. E sănătos să-ți dorești mai mult de la viață, dar fără să uiți să fii recunoscător și să te bucuri de ceea ce deja ai. Eu mă bucur de toate, acum. Nu mâine sau poimâine, ci acum!
TG: Când simți că ești prea stresat sau prea copleșit de viață, ce faci ca să ieși din acea stare?
PB: Nu-mi dau seama pe loc ci, de regulă, după ce termin treaba. Realizez că am muncit, poate prea mult, dar numai după ce s-au terminat filmările sau spectacolul. Atunci îmi dau seama că sunt frânt, dar e o oboseală plăcută care vine după ce știi că ai făcut ceva bun atât pentru tine, cât și pentru ceilalți.
TG: Cum scapi de gândurile rele? Ce-ți aduce optimismul?
PB: Nu prea am gânduri negative, nu le las să apară și văd, mai degrabă, partea plină a paharului. E important să vezi și ce e greșit sau rău în jur. Dar, după ce constat unde e ”buba”, lucrez la asta. E ca-ntr-o relație, unde dacă te cerți cu cineva și lași câteva zile să treacă pentru că aștepți să-și ceară celălalt scuze, trece timpul și te epuizezi degeaba. Prefer să vorbesc imediat cu omul, îmi cer scuze, caut o soluție ca să nu mă duc seara la culcare supărat.
TG: Care este pentru tine semnalul de alarmă că ai pus prea multă presiune pe tine, că ai ajuns la capătul puterilor?
PB: Sunt momente de epuizare, iar cel mai mult mă sperie epuizarea psihică. Atunci realizez că sunt încordat și opresc lucrurile să văd care e cauza. Poate n-am mâncat sau am nevoie de un timp să mă odihnesc ca să regăsesc energia bună.
TG: Ce sfat ți-ai da ție, cel de la 20 de ani?
PB: Știu că se spune cât de bine ar fi să ai la 20 de ani mintea de acum, dar eu cred că e o prostie. Sunt suma tuturor acțiunilor pe care le-am făcut, inclusiv la 20 de ani. Dacă aș schimba ceva, probabil n-aș mai fi eu, cel care sunt azi, și sunt mulțumit de cel care sunt astăzi.
TG: Spune-ne o mică schimbare, pe care ai făcut-o în viața ta, ca să te conectezi mai bine cu ceilalți.
PB: Odată cu maturizarea, se întâmplă multe. E clar că reacționezi altfel când ești tânăr, dar cu timpul înveți să ai răbdare. Când ai și copii, cu atât mai mult. Realizezi că nu trebuie să reacționezi din instinct pentru că s-ar putea să faci greșelile cele mai mari. Am învățat să aștept un pic înainte să reacționez. Și mai e ceva: când se întâmplă ceva rău, mă întreb în primul rând cu ce am greșit eu, chiar dacă s-ar putea să am 80% sau 90% dreptate. Caut să aflu ce aș putea schimba eu în situația respectivă și, decât să mă răstesc la cineva, fac eu mai bine: exemplul meu îl va motiva și pe celălalt să fie mai bun. Nu spun că e ușor sau că reușesc mereu!
TG: Faci ceva anume ca să-ți menții concentrarea?
PB: Mi-este foarte ușor să-mi mențin concentrarea, pentru că, la teatru, pe scenă, în contactul direct cu spectatorul, trebuie să fii concentrat 100%. Fluxul de energie și emoția pe care le trăiești acolo țin de această concentrare. Așa că vine de la sine. La fel e și la filmări. Acest tip de concentrare îl câștigi în timp. Apoi, vine dozarea acesteia și a atenției.
TG: Care e cartea care ți-a schimbat viața?
PB: Toate cărțile citite mi-au schimbat viața, de la Amintirile din copilărie ale lui Creangă până la cărțile lui Jules Verne sau Dumas, care mi-au bucurat și mi-au colorat copilăria. Neavând televizor, cărțile erau șansa mea. Apoi sunt cărțile profesionale, biografiile din timpul facultății. Și acum îmi face bine să recitesc Amintiri din copilărie, pentru că tot ce-mi amintește de copilărie îmi face bine.
TG: A existat un moment de cotitură în viața ta? Un moment în care ai simțit că ești în fața unei alegeri importante?
PB: Mai multe au fost din cauza unor factori externi. Pierderea părinților, de exemplu, când m-am regăsit și realocat în alt fel. L-am pierdut pe tatăl meu la 16 ani și, dintr-o dată, a trebuit să devin foarte matur. Nu am conștientizat atunci, ci peste ani de zile. Apoi, a fost intrarea la facultatea de teatru, care mi-a dat încredere că pot să fac ce vreau în viață, și când mi-am întemeiat familia și toate câte au derivat din asta.
TG: Când a fost ultima dată când ai simțit că ai eșuat și cum ai depășit momentul?
PB: De multe ori ai senzația că eșuezi, poate chiar înainte să începi. De exemplu, acum încerc marea cu degetul în ale regiei. Am făcut primul meu scurt-metraj, difuzat și la PRO TV, care nu a difuzat niciodată scurt-metraj, așa că e mare lucru. Nu eșecul te omoară, ci teama de eșec. Teama de a nu te judeca alții. Am învățat să fac lucrurile în funcție de ceea ce cred eu despre mine și, de atunci, mi s-a schimbat percepția. Și iată că am făcut primul meu film, a avut succes, așa că-mi dau motive să continuu.
TG: Care este ultimul lucru pe care îl faci seara înainte de culcare?
PB: Îmi fac duș și mă spăl pe dinți. Este ritualul meu, îmi place să merg la culcare curat.
TG: Împărtășește-ne un citat care te motivează.
PB: Când eram mic, în facultate, îmi amintesc că ne alintam cu un citat: ”Viața este dură, dar noi trebuie să fim mai duri decât ea!”. Ei, acum cred că mă folosesc mai mult de ”Bucură-te de ce ai”. E o vorbă care ne ajută să conștientizăm ce avem și să ne bucurăm în fiecare moment, nu doar de Crăciun sau de Paște.
TG: În ce momente ți-a folosit empatia și cum o cultivi?
PB: Empatia mi-a folosit în cele mai multe momente ale vieții mele. Sunt un om empatic, dacă nu empatizez, nu-mi este bine, iar lumea așteaptă acest tip de empatie din partea mea. Mulți oameni mă consideră ca pe un membru al familiei lor, deși nu ne cunoaștem și îmi cer să mă îmbrățișeze pe stradă, pentru că mă simt aproape de ei.
Pavel Bartoș este actor și prezentator de televiziune. De ani de zile, dă tonul emisiunilor “Românii au talent” (unde, împreună cu Smiley, creează momente savuroase) și “Vocea României”. A urmat cursurile Facultății de Teatru la Cluj, la clasa profesorului Marius Bodochi. Din 2001, este actor la Teatrul Odeon. Pavel are trei fiice: Eva, Rita și Sofia. De curând, a lansat primul său film de scurt-metraj, “Romanian Tradition”.
Citește și:
Mihai Netea, imunolog: ”Împortiva COVID-19 eficient e doar vaccinul!”
Smiley: ”Micropașii sunt puncte de control pe drumul spre succes”