În următoarele 3 minute vei afla:

– Care este echilibrul ideal dintre empatie și sociopatie pe care trebuie să-l aibă un lider.
– Cât de frecvent ajung psihopații în funcții de conducere.


Volkswagen, Tesla. Uber. Theranos. Ce au în comun toate aceste companii? Decizii neinspirate care au stricat imaginea companiei provocând scandaluri media, care au necesitat campanii de PR pentru gestionarea crizei și o perioadă de timp pentru a reintra în grațiile opiniei publice.

Nu este deloc greu să găsești în sfera corporatistă exemple de companii pe care lideri incompetenți le-au adus în situații ingrate. Și se întâmplă destul de frecvent ca situațiiile de acest gen să genereze titluri de presă senzaționale ce acuză incompetența conducătorilor din corporații, catalogându-i drept o clică de psihopați. Dar ce înseamnă, de fapt, acest lucru?

Din punct de vedere medical, psihopații sunt cei a căror personalitate cuprinde o serie de trăsături precum charisma, superficialitatea, agresivitatea, lipsa anxietății, a temerilor, a empatiei și a sentimentului de vinovăție. Însă, atunci când vorbim despre psihopații din lumea afacerilor, ne referim la persoane cu tendințe psihopatice non-patologice. Nu sunt oameni bolnavi, sunt doar niște nemernici cu mai multă putere decât nemernicul de rând. 

Indivizii ăștia sunt capabili să facă lucruri pe care noi ceilalți le considerăm rele sau inacceptabile, cum ar fi, de exemplu, să țipe la oamenii care lucrează pentru ei sau să-i amenințe – pe scurt, întruchipează proverbialul ”șef nenorocit”. Însă nu sunt criminali violenți. Ca referință, gândește-te mai degrabă la Lupul de pe Wall Street, nu la Tăcerea Mieilor

Persoanele cu tendințe psihopatice au în comun o serie de trăsături de personalitate. Sunt îndrăzneți și neînfricați, sunt adesea răutăcioși și pot fi nesăbuiți și impulsivi. Luate individual, aceste trăsături nu sunt neapărat negative, dar suma lor are un potențial distructiv și autodistructiv destul de mare. 

De fapt, mulți dintre noi avem una sau mai multe dintre trăsăturile menționate sau acționăm conform lor. Unele dintre ele, precum îndrăzneala, pot fi considerate chiar calități. Însă combinația lor poate deveni toxică, iar atunci când unei astfel de persoane i se încredințează un rol de conducere, lucrurile pot scăpa de sub control.

Lăsând la o parte titlurile senzaționale, oare chiar este situația corporațiilor atât de gravă pe cât pare? Sau am ajuns să gândim în clișee și să considerăm toți conducătorii corporațiilor niște căpcăuni cu chip de CEO?

Mi-am propus să elucidez întrebarea legată de densitatea psihopaților printre persoanele cu roluri de conducere. Pentru a face asta, am pornit o cercetare științifică folosind o meta-analiza, adică sintetizarea unor studii științifice efectuate anterior, apelând la ajutorul colegilor mei, Peter Harms de la Universitatea Alabama și Marcus Credé de la Universitatea de Stat Iowa.

Contrar titlurilor exagerate din presă, am constatat că, deși persoanele cu tendințe psihopatice au șanse mai mari să ajungă în poziții de top în domeniul afacerilor, cazul clasic se referă de fapt la indivizii care au un nivel moderat al trăsăturilor specifice unui psihopat. Și, în mod destul de curios, dovezile obținute sugerează că liderii cu tendințe psihopatice sunt mai puțin eficienți în stimularea productivității. 

Aprofundând mai departe datele obținute, am depistat un pattern obscur pe care studiile anterioare nu reușiseră să-l identifice. Liderii care prezintă simptome moderate ale tendințelor psihopatice par să fie, per total, cei mai eficienți. L-am putea numi ”Efectul Cosițe Aurii”, adică, pentru a fi bun, un lider nu trebuie să fie nici ”prea psihopat”, dar nici ”prea puțin psihopat”. 

Însă povestea nu se încheie aici. Analiza aprofundată a dezvăluit încă o concluzie, una mult mai sinistră. 

Bărbații cu tendințe psihopatice au mai multe șanse să fie promovați în funcții de conducere și să fie percepuți drept manageri eficienți. Pe de altă parte, femeile cu tendințe psihopatice nu au primit același gen de evaluare. Șansele lor de a deveni lideri sunt mai mici și, în mod egal, șansele ca ele să fie percepute drept lideri eficienți sunt diminuate de trăsăturile psihopatice. 

Pe scurt, dublul standard legat de sex funcționează în toate aspectele profesionale. Comportamentul abuziv al unui bărbat nu numai că este tolerat, ba chiar poate fi încurajat tacit. Să ne gândim la orice CEO bărbat, de la Steve Jobs la Elon Musk, care sunt criticați pentru comportamentul de ”bad boy”, dar, în același timp, aplaudați pentru modul în care își conduc companiile.

Însă, un comportament inadecvat venit din partea unei femei este ostracizat, în ciuda faptului că femeile care caută să se afirme sunt adesea încurajate să împrumute atitudinea bărbaților de succes. Continuăm să trăim într-o lume în care normele legate de gen sunt incompatibile cu tolerarea femeilor care care se comportă agresiv sau răutăcios. Chiar și atunci când vorbim despre răutate la modul sexy, de “bad girl” sau competent, de lider eficient, femeile sunt discriminate. 

Așadar, este șeful tău, sau și mai rău, CEO-ul companiei în care lucrezi un psihopat? Studiile noastre sugerează că, cel mai probabil, nu este. Cu toate că e foarte ușor să dai vina pentru tot ce merge rău într-o corporație pe psihopații a căror titulatură începe cu litera C, lucrurile sunt de obicei mai complicate. 

Citește și:

Liderii toxici: minciunile toxice pe care și le spun lor și nouă

14 personalități dificile din mediul profesional și cum să le faci față

Author(s)

  • Karen Landay

    doctorandă management

    Karen Landay este doctorandă în management la Culver College of Business în cadrul Universității Alabama. Și-a obținut diploma de Master la Chicago College of Performing Arts, la Universitatea Roosevelt și diploma de M.B.A  în cadrul Universității Wisconsin Oshkosh.