În următoarele 5 minute vei afla:

– De ce este benefic să ignori uneori criticul interior.
– Cum se poate transforma șomajul în cea mai ofertantă perioadă a vieții tale.


Mă ajută mult să citesc poveștile unor oameni care au îndurat chinuri abominabile, din partea altor oameni sau a vieții, a unei boli groaznice sau a unei conjuncturi nefericite și care, rezistând, au mers mai departe! Acesta este lucrul pe care-l văd cu adevărat inspirațional: puterea oamenilor obișnuiți, pe care au găsit-o adânc în sine, acolo unde curge apă vie și adie aer curat! Acolo, în liniștea înlăuntrului tău, poți găsi forța de a merge mai departe, chiar dacă azi pare imposibil. 

Și de ce, pentru unii dintre noi, acest lucru pare imposibil astăzi? 

Pentru că te simți trădat, rușinat, părăsit, inutil, lipsit de valoare, uitat… de oamenii și locurile pentru care ai lucrat ani de zile. Și pe care, de astăzi, dintr-o conjunctură sau alta, dintr-un motiv sau altul, dintr-o ”curățenie” sau alta, dintr-o ”reglare de conturi” sau alta, ori dintr-un mare ghinion, nu-i vei mai vedea atât de des ca până acum, pentru că ai rămas fără acel loc de muncă. 

De ce tu? Te întreb, oare, contează, pe termen lung, de ce tu? Sau contează mai mult să-ți răspunzi la întrebarea: ”De ce acum, în acest moment al vieții tale?”. Ce ai de făcut cu această palmă inoportună și acest șut în fund, absolut inutil? Și o să subliniez câteva lucruri pe care le poți face, iar dacă ai nevoie de un nume pentru acestea, ele sunt modalități de răspuns la factorii stresori (sau, cum le-au numit Carver, Scheier și Weintraub în 1989, pe numele lor englezesc, coping mechanisms).

Mai întâi, îți pot face o sugestie care ți-ar putea părea inutilă (acum!). Poate mâine nu o vei mai considera așa. Așadar, ar fi bine să schimbi paradigma și să privești pierderea locului de muncă nu ca inoportună, ci oportună, nu ne-necesară, ci, de fapt, foarte necesară. 


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Deși pare contraintuitiv, ești în cel mai bun moment al vieții tale!

O să-ți mai spun un lucru pentru care s-ar putea să încetezi acum să citești acest text: ești, de fapt, în cel mai bun moment al vieții tale! Și este o ocazie unică să te întrebi, precum Viktor Frankl, nu ce a făcut acest eveniment din tine, ci ce vei face tu cu ce a făcut acest eveniment din tine? 

Sunt atât de puține lucruri clare acum… Deși parcă nu mai ai picioare să mergi unde obișnuiai să mergi și ochi să privești clar realitatea. De aceea, am alcătuit o listă cu 9 strategii care te-ar putea ajuta să depășești situația:

  1. Acum ți-aș zice doar să stai o vreme. Să te oprești puțin! Nu foarte mult, ca să nu simți că-ți anchilozează articulațiile, mai ales dacă ai fost un om de acțiune până acum. Puțin încât să-ți cureți oglinda și să te uiți răbdător în ea. Dacă nu-ți place ce vezi, uită-te în alta. Sunt atâtea oglinzi vii care ți-ar putea reflecta oricând splendoarea! 
  2. Vorbește cu cineva în care ai încredere și ascultă să vezi ce are să-ți spună. O să auzi și platitudini, clar! Dar, printre ele, pescuiește bucățile din și despre tine. Vezi ce-ți spune omul acela că ai sau că ești sau că poți. Ceva dreptate poate că are!
  3. Fă-ți un plan. Respectă-l măcar o zi. Refă-l, dacă e cazul. Rediscută-l cu aceeași persoană de încredere sau cu o altă persoană de încredere. E în regulă să culegi mai multe păreri. 
  4. Mișcă-te încet, pas cu pas, în acord cu planul tău. Nu dispera! Respiră! Nu uita că oportunitățile ți se propun și e bine să fii pe fază. Trebuie, prin urmare, să-ți cureți și ochelarii. Dacă sunt de cal, schimbă-i! Adică vezi, că în stânga sau în dreapta sau în cel mai îndepărtat colț al minții tale, s-ar putea ivi lucruri la care ți-e și frică să te gândești. Sau, poate, nici nu îndrăznești. Oare cum să pornești tu o afacere a ta? Nimeni din familie nu a fost antreprenor! Tu nu știi să faci asta! Hmmm… Tu nu ai știut până acum, dar dacă, totuși, ai putea încerca? Pune un căluș la gură criticului interior! (Nu-l omorî de tot: în anumite situații din viață, când ai nevoie de cenzură, e folositor!).
  5. Adoptă o disciplină zilnică, adică să ai ceva predictibil în viața care a început. Ar fi foarte derutant ca, dintr-o dată, să-ți arate colții impredictibilității și ai lipsei de control. Răspunde-ți la întrebarea: asupra a ce ai tu control deplin în viață? (Spoiler alert: asupra a nimic, cu adevărat, dar gândește-te și tu… Poate găsești alt răspuns. Deși nu cred!). 
  6. Caută ceva bun în tot ceea ce întâmplă. Poate fi o căutare lentă, poate fi și o așteptare, pentru a primi înțelesurile acestea. De undeva vor veni. Poate, pentru o vreme, ai nevoie să eviți sau, pur şi simplu, să renunţi la atingerea unui scop precis. Orice strategie e bună, dacă te ajută să accepți mai bine această pierdere. Odată ce o accepți, poți merge mai departe. Dacă rămâi în ruminare, în mestecarea acelorași și acelorași întrebări despre trecut, nu vei progresa cu prea mult spor. Vei pierde energie, iar pierderile neacceptate poartă un nume foarte cunoscut: depresie!
  7. Dacă simți că începi, totuși, să-ți pierzi speranța, vorbește cu un duhovnic, cu un psiholog, cu un coach! Vorbește cu tine, cu oricine. Gândește-te cum ai putea aborda problema cel mai bine și cine te-ar putea ajuta. 
  8. Cere ajutor! Pentru asta să nu-ți fie rușine. Oricine înțelege. Poate nu te va putea ajuta, dar nu se va uita la tine cu milă sau de sus! Poate îl vei responsabiliza sau îi vei restaura simțul utilității. Nu știi, de fapt, de ce s-a produs acest eveniment în viața ta. Poate nu tu ești cel care are cea mai mare nevoie de ajutor. Poate că acela e cel de lângă tine. 
  9. Alege-ți oamenii cărora le pui în brațe sufletul tău rănit! Si nu uita un lucru (formulat foarte frumos de Philip Brickman): “Cu toate că nu-ți ești stăpân peste destin, poți să rămâi căpitanul propriului tău suflet” (“Though not the master of one’s fate, one may still be the captain of one’s soul.”). Și chiar dacă o vreme “vei mânca pietre”, dacă nu-ți pierzi nădejdea, te vei putea reconstrui. Gândul că ai fi uitat, că ai fi al nimănui este înșelător. Și fizicienii și Jung și antropologii, și teologii, și filosofii, și toți oamenii mai citiți decât mine și tine împreună ți-ar spune că aparții câmpului (unus mundus), respectiv nouă tuturor și, mai ales, că nu ești uitat când nu te uiți și când ești încă lângă tine. Așadar, să dăm pagina și să pornim într-o nouă descoperire!

Citește și:

Oportunități de carieră pentru cei afectați de șomaj

Cum te pregătești pentru interviul online de angajare

Author(s)

  • Lavinia Țânculescu

    Ph.D., psiholog și consultant organizațional

    Lavinia Țânculescu este doctor în psihologie, cadru didactic asociat în cadrul SNSPA – Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, unde predă cursurile de Diagnoză organizaţională şi Econometrie și Lector în cadrul Facultății de Psihologie a Universității Hyperion. Este psihoterapeut independent de orientare analitică și supervizor, psiholog clinician principal şi specialist în psihologia muncii și organizațională, coach acreditat ICF, autor de articole și capitole de carte și de adaptări pentru manuale de instrumente de evaluare psihologică. Totodată, este consultant senior în domeniul capitalului uman și psihologiei industriale și organizaționale cu o experienţă de lucru de peste 18 ani cu diverse companii locale și străine, dintre care zece ani în cadrul a PricewaterhouseCoopers şi Deloitte Consulting.