În următoarele 3 minute vei afla:

– Care sunt semnele care îi arată Monicăi că are nevoie de o pauză.
– Ce îi dă putere să treacă peste momentele dificile din viață.


Thrive Global: Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață?

Monica Davidescu: Viața. Viața care trebuie trăită și de care trebuie să ne bucurăm în fiecare clipă. Abia aștept o nouă zi, care aduce cu ea noi lucruri minunate, chiar și în rutină. Descopăr viața alături de Dora și de Aurelian zilnic, ne  bucurăm de ceea ce avem și ne prindem urechile în lucruri noi pe care le învățăm împreună. Viața cu toată agitația și cu toți oamenii pe care-i cuprinde în universul meu.

TG: Cum prioritizezi lucrurile când ai multe de făcut?

MD: Le planific pe toate cu cel puțin o zi înainte (aici includ și toate treburile ce țin de casă și familie), inclusiv timpii de deplasare dintr-un loc în altul, ca să nu întârzii. Seara, înainte de culcare, îmi pregătesc hainele pentru a doua zi, mai ales dacă am filmări, spectacole sau repetiții pentru care am nevoie de vestimentații diferite. Pregătesc hainele și organizez mesele și programul fetiței, dacă nu sunt acasă și mă concentrez întotdeauna pe ceea ce fac, fără să mă gândesc la altceva. Uneori, sunt nevoită să selectez proiecte sau să le amân pentru că nu le pot face pe toate deodată. Fiecare lucru la timpul lui. Mă enervez și mă simt jignită când alți colegi nu respectă timpii de repetiție, întârziind din nepăsare sau venind nepregătiți, pentru că simt că-mi irosesc repetiția, pentru care eu m-am pregătit.  

TG: Care e secretul tău pentru o viață mai bună?

MD: Să cauți partea bună în fiecare lucru pe care îl faci, să o dezvolți și să o împarți cu cei din jur. În general, împart cu toți cei dragi ceea ce mă bucură. Necazurile, dezamăgirile, încrederea trădată, nepăsările celor în care am investit… Pe acestea le țin pentru mine, doar pentru mine. Dar mă umplu de bucurie și uit de toate relele atunci când sunt alături de cei care-mi împărtășesc bucuria.

TG: Când simți că ești prea stresată sau prea copleșită de viață, ce faci ca să ieși din acea stare?

MD: Pun telefonul pe silențios. Văd un film bun. Citesc o carte sau un pasaj dintr-o carte care mi-a făcut sufletul să tremure, pregătesc o masă bună pentru mine și familie, dorm ca și când nimic nu s-a întâmplat și, a doua zi, o iau de la capăt cu minunile vieții.

TG: Cum scapi de gândurile rele? Ce-ți aduce optimismul, mai ales în această perioadă?

MD: În perioade ca acestea, evit știrile și discuțiile interminabile despre știri din media sau din mediul online. Merg pe principiul că nu pierd nimic dacă nu aflu, prima, informația. Veștile rele se află, oricum. Nu mă las invadată de negativismul celor care despică firul în patru. Îmi spun că întotdeauna trebuie să găsesc cea mai bună variantă să mă adaptez noii situații. Și întotdeauna se găsește o soluție dacă ești optimist și relaxat, deschis noilor idei. Sunt așa de mulți oameni care-și dau cu presupusul despre orice, fără să aibă cea mai mică pregătire în domeniu, și e tulburător să vezi cât de mulți oameni pot fi prostiți de ideile  unora sau altora.

TG: Care este pentru tine semnalul de alarmă că ai pus prea multă presiune pe tine, că ai ajuns la capătul puterilor?

MD: Epuizarea psihică vine la pachet cu epuizarea fizică. Îmi dau seama că, după o săptămână cu zile care se încheie după 14-16 ore de activități, e nevoie de o pauză clară de relaxare și de încărcare energetică. Atunci, pe lângă programul cu filmul, cartea, masa bună și somnul, mai adaug o ședință de masaj sau terapie cu ozon sau Bowen, în funcție de ce mi-e necesar. Oboseala vine la pachet cu surescitarea, enervarea din senin sau foamea după masă. Atunci e clar: e nevoie de pauză.

TG: Ce sfat ți-ai da ție, cea de la 20 de ani?

MD: Să fac exact aceleași lucruri pe care le-am făcut. Experiența mea s-a îmbogățit cu fiecare greșeală sau lucru bun pe care le-am făcut. Suma acestora m-a ajutat să ajung aici. Nu-mi spun niciodată că ”aș fi putut mai mult dacă….” , am făcut cu credință fiecare lucru din viața mea și știu că nu m-am culcat pe o ureche după un prim succes și nici nu m-am împăunat cu lauri. Am mers mai departe și am luat fiecare lucru de la zero.

TG: Spune-ne o mică schimbare, pe care ai făcut-o în viața ta, ca să te conectezi mai bine cu ceilalți.

MD: Am învățat. Am acumulat cunoștințe și am învățat să ascult. Dacă asculți cum trebuie, poți să înțelegi mai bine oamenii din jurul tău.

TG: Faci ceva anume ca să-ți menții concentrarea?

MD: Exersez. Citesc și memorez câte un mic pasaj, chiar dacă nu-l învăț pentru un rol. Asta mă face să exersez zilnic gândul prioritar, unul singur, și în felul acesta mă pot concentra rapid pe un anumit segment care mă interesează.

TG: Care e cartea care ți-a schimbat viața?

MD: Tata, de Tudora Petcuț-Bondoc. Prima carte serioasă citită în copilărie (aveam opt-nouă ani). Primul meu roman de copil. Primul personaj cu care m-am confundat. Prima carte care m-a făcut să plâng în hohote și să râd până la lacrimi. Cartea care mi-a spus, fără cuvinte, că în cărți mă pot descoperi pe mine, că mă pot ajuta mai mult decât m-ar ajuta o altă persoană.

TG: A existat un moment de cotitură în viața ta? Un moment în care ai simțit că ești în fața unei alegeri importante?

MD: De mai multe ori. Și, de fiecare dată, mi-am urmat instinctul. 

TG: Când a fost ultima dată când ai simțit că ai eșuat și cum ai depășit momentul?

MD: De curând. Când am fost, din nou, trădată de oamenii în care am avut încredere, care mi-au furat munca, oameni care s-au folosit de tot ajutorul meu și de ce am făcut în profesie ca să se ridice pe ei și care, evident, au lucrat în așa fel încât să mă înlăture.  Eu mi-am urmat drumul, lăsând în urmă, cadou altora, o muncă asiduă și constantă de cinci ani. Am deschis noi uși, mi-am făcut noi proiecte, am mers mai departe cu motoarele în plin, cu zâmbetul pe buze, știind că ceea ce fac, fac bine, nu fur, nu copiez, nu iau de la alții. 

TG: Care este ultimul lucru pe care îl faci seara înainte de culcare?

MD: Rugăciunea. Credința ne face să mergem mai departe.

TG: Împărtășește-ne un citat care te motivează.

MD: Bunica m-a învățat să duc lucrurile până la capăt, cu responsabilitate și m-a sfătuit: ”Fă bine ceea ce faci, fă bine pentru tine și pentru cei din jur, fii responsabilă”.

TG: În ce momente ți-a folosit empatia și cum o cultivi?

MD: Dora, fetița mea, mă întreabă de ce plâng, uneori, când citesc o carte sau când văd un film. Se amuză acum. Îmi e greu să nu-mi confund sentimentele cu ale cuiva aflat în suferință sau într-o nevoie specială. Prin natura meseriei, mă pun în pielea personajului și mă emoționez cu trăiri similare. Oamenii cred că se așteaptă de la noi, actorii, să le înțelegem mai bine nevoile. Uneori, ne consideră parte din familia lor.  

Monica Davidescu este actriță de teatru și film, iar înainte de a urca pe scenă a fost învățătoare, dansatoare și model. Este căsătorită cu Aurelian Temișan și, împreună cu fiica lor, Dora, de 9 ani, sunt una dintre cele mai frumoase familii din showbiz. Monica și Aurelian fac pereche bună și în muzică.

Citește și:

Nuami Dinescu, actriță: ”Unele eșecuri devin în timp victorii”

Stephan Pelger: ”Sunt un copil adoptat cu un destin schimbat de iubirea părinților săi”