OAMENI THRIVE//

Lumea post COVID-19, o perspectivă echilibrată

La un moment dat, pandemia va trece. Nerăbdători ca niște copii în mașină, la drum lung, întrebăm din cinci în cinci statistici ”când ajungem?”. Societatea post COVID-19: la ce ne putem aștepta, din perspectiva antropologului Radu Umbreș.


În următoarele 5 minute vei afla: 

– Care este diferența dintre cutremurele sociale și ”mișcările tectonice” de durată.
– Cum poate pandemia să ne facă mai stăpâni pe viața noastră.


Ne dorim răspunsuri ferme, doar că nimeni nu se poate erija în părintele care știe exact câți kilometri mai sunt până la destinația ”Final de pandemie”. Așa că ne exersăm răbdarea. Reziliența. O altă întrebare care se naște, însă, este ”cum va arăta de-adevăratelea noul normal”? Această sintagmă, deopotrivă capabilă să stârnească speranță și teamă (ca orice lucru nou), ne va găsi, oare, mai înțelepți, mai puțin consumeriști, mai empatici sau, dimpotrivă, ne va găsi fix la fel cum eram? 

Pentru toate aceste întrebări, l-am rugat pe antropologul Radu Umbreș să facă un exercițiu de imaginație, bazat pe intuiție și pe experiența pe care i-o dă pregătirea sa consistentă în știința care ne pune sub microscop pe noi, oamenii. Scenariul se conturează echilibrat, ținând cont de necunoscutele ecuației și de tiparele comportamentale umane din trecut. Cert este că suntem singurii creatori ai noului normal și că de noi depinde, în mare măsură, cum decidem să-l definim.

Thrive Global: Care credințe sau convingeri intuiești că se vor schimba cel mai mult în lume și la noi în țară? 

Radu Umbreș: Răspunsul tautologic este că se vor schimbă cele care sunt flexibile la experiență. Cred că o să fim mai convinși de capacitatea științei de a rezolva probleme de această natură, dar și de importanța relațiilor sociale sănătoase, a unor instituții ale statului care să poată livra în mod previzibil și constant servicii de calitate pentru cetățeni. Cu siguranță, vom prețui mai mult, cel puțin în perioadă imediat următoare, lucrurile pe care le luam de-a gata înainte de pandemie și care ne lipsesc extraordinar de mult. Nu știu dacă schimbările vor persista, s-ar putea să fie doar o perioadă, după care societatea își va reveni, homeostatic, la o stare destul de apropiată de cea anterioară pandemiei. Schimbările sociale masive de obicei apar prin mișcări “tectonice” de durată lungă, mai rar prin “cutremure” sociale.  

TG: O criză de asemenea amploare creează coeziune socială sau mai degrabă adâncește distanța dintre oameni (și nu mă refer acum la distanțarea socială necesară)? 

RU: În mintea noastră și în interacțiunile noastre, avem capacitatea pentru ambele direcții. În fața unui pericol, ai nevoie de aliați, ai nevoie de ceilalți să coopereze cu tine, ești mai sigur într-un grup social decât singur. Însă ai și lupta pentru resurse limitate: jocuri cu sumă nulă, neîncredere, frică de trădare sau de prădare. Totul depinde de context, de structura socială pre-existentă, de reprezentările culturale pe care le avem despre cooperare sau conflict. 

Fiind vorba de o pandemie și nu de un război împotriva altor oameni, cred că sunt șanse mai mari că tendința predominantă să fie de solidaritate, de cooperare împotriva unui cataclism natural. Însă doar natura pandemiei nu ajunge să asigure colaborarea între oameni, este nevoie de instituții și de politici, care să încurajeze comportamentele prosociale. România, în mod particular, nu a stat foarte bine la acest capitol până în acest moment de criză.  

TG: Ce am putea folosi din crizele trecute ale omenirii când viitorul sună, pur și simplu, incert?

RU: Aici există un răspuns foarte simplu, chiar dacă nu este cel așteptat. Să acceptăm incertitudinea, să acceptăm că nu putem cunoaște sau prevedea tot. Putem lua exemplul de la știință, în care incertitudinea este acceptată, însă se încearcă reducerea ei, un proces lung și gradual, care nu poate duce la certitudine totală, dar care ne face mai stăpâni asupra vieții noastre. Într-un mod mai general, putem avea încredere în capacitatea de adaptare a speciei umane. Însă nimic nu este sigur, suntem o specie care poate dispărea, așa cum au dispărut mii de alte specii. Spre deosebire de ele, noi ne înțelegem mult mai bine rolul în natură și putem acționa conștient, pentru a ne asigură supraviețuirea și dezvoltarea.  

TG: Cum crezi că se va redefini succesul în noul normal?

RU: Nu cred că va fi definit altfel decât în viața noastră pre COVID-19. S-ar putea, însă, să se redefinească mijloacele legitime prin care poți atinge acest succes. Vom vedea o formă de succes chiar și în supraviețuire. Apoi, îi vom valoriza mai mult pe cei care îi ajută pe cei mai vulnerabili, pe cei care și-au păstrat calmul și optimismul și pe cei care au privit spre viitor și au construit, când alții erau blocați în prezentul negru.  

TG: Ce va lasă pandemia, în urmă ei, BUN? 

RU: Ca orice alt fenomen natural, social istoric. Va lăsa în urmă o experiență din care putem învăța ce funcționează și ce nu, ce fel de relații sociale sau mecanisme mentale ne-au ajutat și care ne-au făcut mai mult rău. Rămâne de văzut dacă va exista un proces de învățare și adaptare și dacă acesta va duce la schimbări durabile sau nu. Din păcate, cu cât pandemia va fi mai adâncă, cu atât cresc șansele ca schimbările să fie radicale.  

Radu Umbreș este antropolog, licențiat în sociologie (Universitatea din București), master în sociologie (University of Oxford), doctor în antropologie socială (University College London). Are specializare postdoctorală în abordări cognitive ale științelor socio-umane la Institut Jean Nicod, ENS Paris. Este lector la SNSPA, lector invitat în cadrul masterului Open Mind al Universității din București și la ASE. A predat la ENS, The New School for Social Research, și la UCL. În prezent, finalizează prima sa monografie, „Living with Distrust. Morality and Cooperation in a Romanian Village”, care va apărea în ediția Foundations of Social Interaction, Oxford University Press NY. Interesele sale de cercetare sunt moralitatea, încrederea, cooperarea, epistemologia nativă, transmisia culturală și psihologia evoluționistă.

Citește și:

Mi-am făcut planurile post Covid-19!

Cum folosim timpul pe care l-am primit pe neașteptate

S-ar putea să-ți placă și…

OAMENI THRIVE//

Andreas Petrescu, actor: ”Viața mea este cumulul luptelor mele cu mine însumi”

SELF-IMPROVEMENT//

5 motive ca să-i dai copilului tău o alocație lunară

MISIUNE//

Cum să cultivi empatia pe timp de coronavirus

Înscrie-te pentru a primi newsletter-ul

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.