În următoarele 5 minute vei afla:
– Care e legătura dintre muncă și fericire.
– De ce elemente ai nevoie pentru a-ți atinge potențialul.
Ți s-a întâmplat vreodată să te pierzi cu totul într-o activitate și să uiți de tot ce e în jur, indiferent că e vorba despre alergat, o carte bună sau sarcini complexe? Să ajungi să să-ți ignori nevoile sau grijile și să faci totul cu relaxare și calm, ca și cum altcineva a preluat controlul? Cineva mult mai încrezător în forțele proprii, care nu se lamentează, o ființă ale cărei sinapse neuronale par că se conectează cu viteza luminii, cineva de neoprit. În această stare mentală sublimă, timpul parcă dispare și lucrurile merg de la sine, iar pilotul automat ești chiar tu, dar la superlativ e numită de psihologi flow.
Conceptul a fost identificat și denumit de autorul și profesorul de psihologie ungur Mihaly Csikszentmihalyi în cartea Flux. Psihologia fericirii și se referă la momentele de concentrare și implicare totală într-o activitate, la acea transă productivă și creativă. Csikszentmihalyi a studiat artiști, atleți de performanță, scriitori, alpiniști, călugări, păstori și alte mii de oameni pentru a afla ingredientele acestei stări și a ajuns la concluzia că oricare dintre noi o poate atinge, indiferent de activitate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.
Mereu m-a fascinat cum reușesc câteodată să scriu 2.000 de cuvinte fără pauză, iar alte dăți mi se pare o piatră de moară și redactarea unui simplu e-mail. Și am dat vina pe deficitul meu de atenție, de care știu că sufăr, pentru că bifez toate simptomele, de la condusul aventuros și până la lipsa de interes pe care o manifest pentru sarcini repetitive, dar, în același timp, conduc mai precis decât peste 90% din șoferii de Uber cu care am mers vreodată și, dacă uit pentru o secundă cât detest să fac curățenie, mă pot trezi că am lustruit o masă timp de jumătate de oră, fără să-mi dau seama. Mi-am explicat aceste puseuri de productivitate acum câțiva ani, când am citit despre hiperconcentrare (fenomenul prin care o persoană e absorbită complet de ceea ce face, uitând de lumea din jur).
Definiția acestui termen coincide cu cea a flow-ului, însă diferența e că e folosit mai mult în contextul persoanelor care suferă de ADHD, autism sau de alte afecțiuni din acest spectru. Însă, în momentul în care am aprofundat acest fenomen și toate studiile legate de el, nu am făcut decât să-mi explic o dilemă legată de propria persoană, dar n-am obținut nici un pont care să-mi faciliteze intrarea în acea transă productivă, de care toți avem nevoie și la care ajungem de cele mai multe ori involuntar.
Misterul a fost elucidat când am dat întâmplător pe Youtube de Ted Talk-ul susținut de Mihaly Csikszentmihalyi, în care am înțeles condițiile optime și micropașii necesari pentru a intra în flow și le-am aplicat în viața cotidiană.
1. Clarifică-ți scopurile
Am observat că, dacă spăl vasele pentru că mi-am impus, la început poate fi neplăcut, dar pe măsură ce avansez, mă cufund complet în activitate și toate gândurile sunt reduse la tăcere. Pentru a atinge o stare de concentrare desăvârșită trebuie în primul rând să-ți stabilești un scop. Spre exemplu, dacă citești și-ți propui să termini un capitol, există posibilitatea să fii complet absorbit de lectură și să termini toată cartea.
Dacă n-ai un scop ca punct de pornire, sunt șanse mai mici să ajungi să experimentezi flow-ul. Scopul nu e o condiție obligatorie, conform lui Csikszentmihalyi, oamenii care ating starea de flow în mod regulat au de obicei o motivație intrinsecă (precum cititul pentru destindere sau scrisul ori pictatul în scop terapeutic). Însă, dacă nu ți se întâmplă foarte des să ajungi acolo, stabilirea unui scop și vizualizarea lui clară înainte să te apuci de treabă te poate ajuta.
2. Creează-ți un mediu propice concentrării
Am experimentat hiperconcentrarea sau flow-ul de nenumărate ori. De fapt, e singurul mod în care pot fi productivă, dar tot de atâtea dăți mi s-a întâmplat și să fiu întreruptă de un mesaj sau de un telefon și să las lucruri terminate pe jumătate pe termen nelimitat. De aceea, lucrurile despre care cred că-mi solicită cu adevărat gândirea, capacitatea de sinteză și de distilare a concluziilor, le amân pentru orele de dinainte de culcare – noaptea e mult mai puțin probabil să primesc apeluri care pot fi urgențe, mesaje cu meme sau notificări de e-mailuri pe care sunt tentată să le deschid.
Însă mutarea unui calup din activitate pentru “mai târziu” nu e o soluție optimă pentru un stil de viață sănătos. De aceea, ideal ar fi ca în intervalul în care îți propui să te dedici unei activități, să oprești telefonul sau alte mijloace prin care ai putea fi întrerupt. E adevărat, atunci când intri în acea transă productivă, devii mai greu de distras, însă dacă este vorba despre un apel insistent sau de un coleg care ți se adresează direct, în mod sigur te vei opri din ce făceai.
3. Dedică-te unei singure sarcini
Multitaskingul, care era glorificat în deceniul trecut, de la reclame cu femei care răspundeau la e-mailuri în timp dădeau cu aspiratorul și până la articole care te sfătuiau cum să faci mai multe lucruri în mod simultan, a ajuns să fie privit ca o încercare neproductivă, ca omul care aleargă după mai mulți iepuri.
Efectuarea simultană a mai multor task-uri îți reduce eficiența și productivitatea deoarece, conform unui studiu realizat de Universitatea Stanford, se pare că creierul nostru nu are capacitatea de a fi în mai multe locuri în același timp (în afară de funcțiile vegetative, precum respirația sau digestia). Cercetările arată că multitasking-ul nu numai că te încetinește, dar îți reduce și IQ-ul. Dacă vrei să atingi flow-ul, este vital să-ți dedici toate resursele sarcinii de care te ocupi. Telefonul, știrile, conversațiile din jurul tău sau lista de cumpărături, pe care încă nu ți-ai notat-o, toate aceste lucruri îți compromit productivitatea. Rezervă-ți timp și spațiu pentru a lucra fără întreruperi. Rezervă-ți și spațiu mental: înainte să te apuci de treabă, fă un exercițiu de meditație, o plimbare, orice te ajută să te desprinzi de cele lumești.
4. Uită de miză
Miza unei activități poate fi un deadline sau dorința de a impresiona pe cineva, însă tocmai această presiune la care te supui îți poate încetini progresul, pentru că pur și simplu nu este compatibilă cu starea de flow. Presiunea duce la anxietate, iar anxietatea e echivalentă cu teama. Spre exemplu, poți să compari fluența pe care o ai într-un dialog de un sfert de oră atunci când vorbești cu un prieten versus nodul din gât pe care îl simți când ești la un interviu de angajare? Și modul în care simți că trece acel interval de timp e diferit. Ba mai mult, o miză te poate face să amâni unele sarcini, deoarece, conform unor studii realizate de Universitatea Carleton din Canada și de Universitatea Sheffield din UK, procrastinarea sarcinilor e o problemă care e asociată mai mult cu emoțiile decât cu lenea sau cu managementul timpului (după cum s-a presupus până acum).
Perfecționismul, teama de eșec sau plictiseala sunt principalele cauze pentru care amânăm lucruri importante pentru noi, de aceea putem fi tentați să alunecăm în gaura neagră a meme-lor, a clipurilor cu animale sau a story-urilor de pe Instagram pentru a ne înviora starea de spirit. Și ajungem să atingem flow-ul acolo – e un sentiment oribil când îți dai seama că ai petrecut o oră aiurea, pierzându-te în poveștile altora, în loc să te concentrezi pe ce ai de făcut.
Pe când “În flow, nu există loc pentru îndoiala de sine”, după cum spune Csikszentmihalyi. Și în flow nu e loc de ego, de gânduri precum “vreau să impresionez pe X” sau “trebuie să termin până la ora Y”. Lasă lucrurile să se întâmple de la sine și ai încredere în abilitatea ta de a le face în mod automat. Creierul tău va cunoaște drumul spre performanță atâta timp cât ignori miza. Un chirurg nu ar putea opera dacă nu ar avea încredere în abilitățile lui și dacă ar fi terifiat de faptul că viața cuiva e în mâinile sale. Și nu-ți judeca efortul. Apucă-te de treabă, dar separă-ți sinele critic de cel creativ.
5. Aplică regula de 4%
Steven Kotler, jurnalist și autorul cărții The rise of Superman a continuat cercetările profesorului Csikszentmihalyi și a ajuns la concluzia că, pentru a atinge starea de flow, provocarea optimă ar trebui să fie cu 4% mai dificilă decât abilitățile tale. Spre exemplu, dacă joci șah, adversarul trebuie să fie un pic mai bun decât tine (eventual cu 4%). Dacă e prea slab, îl vei învinge cu ușurință și te vei plictisi, iar dacă este cu mult prea avansat, vei pierde imediat și te vei frustra.
Noi, oamenii, iubim echilibrul, și așa alimentele din care nu se putem opri din mâncat au un echilibru perfect între dulce și sărat, și noi, pentru a atinge starea de flow, avem nevoie de armonia ideală dintre plictiseală și anxietate. Spre exemplu, revenind la șah, dacă adversarul e doar puțin mai bun decât tine, știi că dacă te concentrezi suficient, ai toate șansele să câștigi. Drept urmare, îți atingi potențialul pentru a-ți îndeplini scopul.
Orice mică provocare sau o forțare a abilităților tale pentru un stadiu mai avansat îți poate aduce o stare de flow. Pentru un pictor, poate fi vorba despre un proiect mai amplu sau mai detaliat, pentru un scriitor de nuvele, poate fi scrierea unui roman sau pentru oricare dintre noi, să folosească un soft nou. Îndrăznește să realizezi mai mult de fiecare dată, deoarece provocarea e o necesitate în găsirea plăcerii în muncă.
Am observat această strategie optimizată în jocuri. Întotdeauna, următorul nivel în orice joc va fi puțin mai greu, dar nu suficient cât să te facă să te simți incapabil. Uneori, e chiar același nivel de dificultate rezumat într-un interval mai scurt de timp. Și e o rețetă imbatabilă pentru a te menține în starea de flow, dar și pentru a deveni dependent de jocuri. Dar, în același timp, sarcina nu trebuie să ți se pară imposibilă, deoarece frustrarea și flow-ul nu se pot manifesta niciodată simultan. Asta înseamnă că un pianist, spre exemplu, va atinge flow-ul după ce a exersat foarte mult, un maratonist, după multe antrenamente și un jucător de șah, după multe jocuri. Nu ai cum să experimentezi această stare pe teritorii străine.
Flow-ul, cheia fericirii
Conform lui Csikszentmihalyi, flow-ul poate fi o rețetă pentru fericire. Pentru că atunci când ajungi să te pierzi în ceea ce faci, experimentezi starea de mindfulness – una dintre preocupările epocii noastre; să fii prezent cu adevărat în viața ta înseamnă să nu-i permiți minții tale să patineze spre trecut sau spre viitor, spre frici sau speranțe. Crescând în Ungaria postbelică, psihologul a observat adulții din jurul lui străduindu-se să-și refacă viețile într-o stare de blazare. Și a început să se întrebe: care sunt lucrurile care ne stimulează dorința de a trăi? Și s-a mutat în SUA pentru a studia psihologia și pentru a încerca să răspundă acestei întrebări. Conform cercetărilor lui, banii nu erau răspunsul, deoarece, odată ce nevoile de bază sunt asigurate, oamenii caută satisfacție în activitățile de zi cu zi. Și, intervievând mii de oameni, a ajuns la concluzia că “Atunci când ești cu adevărat implicat în fiecare detaliu al vieții tale, fie că e bun sau rău, poți să găsești fericirea, și nu atunci când o cauți într-un mod ostentativ”, explică Csikszentmihalyi.
Și poate așa s-ar explica noblețea biblică a muncii. De fapt, atunci când ne scufundăm în activitatea noastră și ne atingem potențialul, parcă nici nu mai suntem simpli oameni, cu nevoi, slăbiciuni și defecte, pentru că flow-ul se simte ca o scânteie divină, la care avem acces doar câteodată.
Citește și:
Cel mai nociv și des întâlnit obicei la birou
Chip Bergh, președintele Levi Strauss: „Nu există eșecuri, doar lecții”