OAMENI THRIVE//

Diana Stănculeanu, psiholog și psihoterapeut: ”Unul dintre principiile mele de viață este să practic ceea ce predic”

Când ai ocazia să-i întrebi pe unii dintre cei mai interesanți oameni despre viața lor, uneori obții cele mai fascinante răspunsuri la cele mai simple întrebări. Chestionarul Thrive reprezintă o serie de interviuri care oferă o perspectivă intimă asupra vieții unora dintre cei mai de succes oameni.


În următoarele 4 minute vei afla:

– Cum să trăiești după regula lui 80-20.
– Ce au în comun o demisie și două cereri în căsătorie. 


Thrive Global: Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață?

Diana Stănculeanu: Răspunsul simplu (dar extrem de adevărat): dorul de cafea, aici incluzând plăcerea preparării (ador să fac cafeaua la noi acasă), bucuria mirosului de cafea proaspăt măcinată, anticiparea plină de nerăbdare a gustului fabulos, îmblânzit de laptele adăugat cu generozitate.

Răspunsul complex: dorul de oameni. Pentru mine, acasă este cel mai bun loc din lume, însă dincolo de ușa casei sunt întâlnirile cu oamenii pe care îi iubesc (cu o excepție notabilă, cu care de altfel împart spațiul casei și spațiul meseriei mele – care este despre legătura foarte specială și privilegiată cu oamenii aflați în suferință, în căutare sau într-un punct de cotitură). 

TG: Cum prioritizezi lucrurile când ai multe de făcut?

DS: Fac o analiză din perspectiva celor două criterii – urgent și/sau important. Criteriul ”importanță” câștigă aproape întotdeauna în cursa cu ”urgența”, iar dacă ceva se dovedește a fi deopotrivă urgent și important, alegerea se face de la sine. 

TG: Care e secretul tău pentru o viață mai bună?

DS: Am învățat să mă bucur și să valorizez cu precădere ceea ce am deja în viață – de la oameni la ritualuri, activități, obiecte. Anul nou îmi aduce o singură rezoluție, astfel încât să-mi cresc șansele de a o împlini și de a avea ce sărbători la bilanțul următor.

Cred foarte tare în 80-20. Câtă vreme în 80% din timp fac alegerile corecte, sănătoase și responsabile, îmi dau voie, fără regrete și vinovăție, ca în 20% din timp ”să-mi fac de cap”. 

TG: Când simți că ești prea stresată sau prea copleșită de viață, ce faci ca să ieși din acea stare?

DS: O schimbare radicală. Ajung greu în astfel de puncte de dezechilibru major – cred că au fost două-trei în toți cei 42 de ani pe care îi am, dar, în acele momente, întorc foaia fără regrete și fără să mă uit în urmă. Schimbarea nu este niciodată impulsivă; din momentul în care naște gândul, încep listele de argumente pro și contra, analiza atentă, pregătirile efective – procesul poate să dureze până la un an. Dar, odată implementat, este ireversibil. 

TG: Cum scapi de gândurile rele? Ce-ți aduce optimismul, mai ales în această perioadă?

DS: Am o pregătire solidă în domeniul sănătății emoționale și o practică de peste 16 ani în domeniu. Unul dintre principiile mele de viață este să ”practic ceea ce predic”. În ciuda unei predispoziții biologice pentru negativ și îngrijorare, mi-am educat mintea să vâneze pozitivul, progresul, oportunitatea, să se concentreze pe ceea ce este în controlul meu, ceea ce poate fi schimbat. Este un exercițiu pe care-l practic de foarte mulți ani, cu care încă îmi este greu uneori, dar la care-mi propun să nu renunț niciodată. 

TG: Care este pentru tine semnalul de alarmă că ai pus prea multă presiune pe tine, că ai ajuns la capătul puterilor?

DS: Ajung să nu mai dorm și să nu mai pot să mănânc. Când mi se dereglează rutinele biologice și corpul îmi transmite semnale de alarmă, înseamnă că trebuie să mă opresc și să mă odihnesc. A fost o altă lecție greu învățată, cu costuri pentru sănătate și calitatea vieții. 

TG: Ce sfat ți-ai da ție, cea de la 20 de ani?

DS: Mai puțină încrâncenare, te rog! Ușorul, firescul și bucuria vieții vin după ce slăbim puțin hățurile!

TG: Spune-ne o mică schimbare, pe care ai făcut-o în viața ta, ca să te conectezi mai bine cu ceilalți.

DS: Less is more. Am învățat să nu mă mai risipesc în relații, proiecte, contexte. Mai puțin, ca să fie mai profund și să conteze la finalul zilei. 

TG: Faci ceva anume ca să-ți menții concentrarea?

DS: Nu mare lucru. Sunt norocoasa posesoare a unui proces atențional foarte bun, în toate caracteristicile sale – concentrare, distributivitate, selectivitate, volum. Mă joc cu atenția mea, în orice direcție am nevoie. Mi s-a întâmplat, în urgență, să mă așez pe scările de la metrou, să scot laptopul și să scriu un articol de 350 de cuvinte, să pregătesc un întreg curs în călătoria de șase ore cu trenul către locația cursului etc. 

Dacă am privilegiul alegerii, prefer un loc frumos (lumină naturală, cărți, flori, lemn), confortabil (canapea, fotoliu, perne), muzică clasică, un pahar cu apă și cana cu cafea. 

TG: Care e cartea care ți-a schimbat viața?

DS: Asta este o întrebare grea, pentru că au fost multe cărți din care am luat lecții, emoții, modele de comportament, gândire sau atitudine, care au rămas cu mine în timp.  Marea lecție a umanității am învățat-o, însă, în adolescență de la Miskin, prințul ”idiot” al dragului de Dostoievski.  

TG: A existat un moment de cotitură în viața ta? Un moment în care ai simțit că ești în fața unei alegeri importante?

DS: Da, de trei ori. Primul a implicat o demisie. Celelalte două au avut legătură cu niște cereri în căsătorie – una refuzată, alta acceptată. Privind în urmă, în toate cele trei momente de cotitură, am făcut alegerile bune.

TG: Când a fost ultima dată când ai simțit că ai eșuat și cum ai depășit momentul?

DS: Indiferent de momentul din timp sau de mărimea eșecului, atitudinea este constant aceeași – ia-o de la capăt!

TG: Care este ultimul lucru pe care îl faci seara înainte de culcare?

DS: Îi spun omului că îl iubesc. Fac asta, indiferent dacă suntem în război sau pe timp de pace, în același pat sau la sute de kilometri distanță. 

TG: Împărtășește-ne un citat care te motivează.

DS: „Trebuie totuși să rabd vreo două-trei omizi, dacă vreau să aflu cum arată fluturii. Pare-se că ar fi ceva nespus de frumos…” (Micul Prinț, Antoine de Saint- Exupery)

TG: În ce momente ți-a folosit empatia și cum o cultivi?

DS: Empatia este ”pâinea și cuțitul” meserie mele. Este precum respiratul. Asta nu înseamnă că respir tot timpul corect sau ușor, dar nici n-am opțiunea de a mă opri.

Diana Stănculeanu este psihoterapeut și expert național în sănătate mintală. Colaborează cu mai multe ONG-uri naționale pe strategii de promovare și intervenție în psihologia și psihoterapia familiei. Este formator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie și autor al platformei paginadepsihologie.ro.

Citește și:

Delia Robescu, jurnalist și instructor de yoga: ”Bunătatea mi se pare cea mai de preț calitate umană”

Lumea post COVID-19, o perspectivă echilibrată

S-ar putea să-ți placă și…

OAMENI THRIVE//

Diana Enache, prezentatoare TV: ”Uneori plâng, apoi merg mai departe”

SELF-IMPROVEMENT//

Cele 7 vârste ale iubirii la copii

OAMENI THRIVE//

Emisiunile Thrive: despre scris, stres și vindecare

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.