În următoarele 5 minute vei afla:

– Care este legătura dintre burnout, depresie și anxietate.
– De ce așteptările sunt mai importante decât banii în relație cu munca. 


Munca poate ajunge să fie o dependență, ca orice altă dependență. Deși este o dependență glorificată, căci cine muncește mult este considerat harnic și ambițios, în esență ea poate fi un mecanism de deconectare de la sine la fel de bun. Căci rolul dependenței este să acopere un gol, iar persoana dependentă nu este niciodată satisfăcută. Astfel, munca va deveni un comportament repetitiv de distragere de la propriile emoții, goluri, probleme. „Starea ei spirituală și emoțională este aceea de sărăcie, în ciuda nenumăratelor reușite și bogății”, spune Gabor Mate în Pe tărâmul fantomelor întunecate, referindu-se la golul interior pe care adicția îl umple. Dacă munca este sau devine o dependență este evident că va lipsi butonul de stop, nu vom ști când să ne oprim, nici măcar când să ne odihnim, căci fără nevoia de a face ceva ar trebui să ne confruntăm cu proprii demoni, de care fugim. 

Iar când munca este o dependență, burnout-ul este la o aruncătură de băț, pentru că reperele interioare lipsesc. Nicio reușită nu va fi suficientă, pentru că nici una nu poate să ne ofere lucrurile cu care o investim. Astfel că, de îndată ce scopul este atins, golul reapare și naște rapid un alt scop în care este investită extrem de multă energie. Nevoia de apreciere este constantă, stringentă și niciodată satisfăcută. Ceea ce lipsește, de fapt, este stima de sine, valoarea propriei persoane, care se sădește în copilăria timpurie și în prima noastră relație semnificativă.  

Munca, ca și celelalte lucruri pe care le facem, ar trebui să fie o prelungire firească a noastră, nu un buton de deconectare de la alte probleme, un mod exclusiv de existență sau o pedală de accelerație. Când munca devine tot și toate, când în loc de eu există munca mea, lucrurile scapă de sub control. Orice eșec, oricât de mic, va fi un atac la propria persoană. Orice neînțelegere, complicație se va solda cu ore de nesomn, stres și anxietate. 

Dacă niciodată nu ești mulțumit de realizările tale deși, faptic, ai făcut suficiente lucruri de care să fii mândru, dacă îți vine greu să stai singur cu emoțiile tale sau dacă te simți constant nevaloros și insuficient de bun, poate e timpul să reflectezi asupra stimei tale de sine și să lucrezi la asta.

Burnout-ul și depresia

Uneori, o depresie latentă e ținută „sub cotrol” cu un stil de viață foarte activ și se poate declanșa printr-o expunere prelungită la factori generatori de stres, incluzându-i pe cei din categoria profesională. Asta nu înseamnă că ea nu a existat înainte și nici că epuizarea specifică a generat-o, ci doar că a potențat-o. Tocmai de aceea, se vorbește în literatura de specialitate de o suprapunere a simptomelor dintre depresie și burnout – lipsa de concentrare și de interes, oboseală, nivel scăzut de energie. 

Totuși, în timp ce în cazul burnout-ului simptomele se reduc în cazul în care contextul se modifică, în cazul depresiei, ea nu dispare odată cu schimbarea contextului. Iar în timp ce satisfacția la job nu influențează foarte mult depresia, în mod cert își pune amprenta atunci când vorbim de burnout. Însă o depresie, chiar și latentă, va fi un fond favorabil pentru burnout. Tocmai de aceea, atunci când vorbim de burnout, depresia este o variabilă de luat în considerare, la fel și anxietatea. Definită ca o emoție menită să ne protejeze de situațiile periculoase, anxietatea se poate transforma pe termen lung într-o afecțiune care ne impactează viața. Deși anxietatea și burnout-ul sunt două simptomatologii diferite, studiile arată că persoanele care se confruntă cu un grad mai mare de anxietate sunt mai predispuse să ajungă la burnout.

Dacă știi că ai un istoric de depresie și anxietate, fii conștient de efectul pe care-l poate avea excesul asupra ta și ia deciziile de viață luând în calcul aceste variabile.

Burnout-ul și trauma

În lumina abordărilor recente ce țin de traumatologie, putem considera că, uneori, la rădăcina simptomelor de epuizare se poate afla o traumă sau că expunerea la evenimente traumatizante repetate în mediul profesional poate duce la simptome care pot fi confundate cu burnout-ul. Atunci când trauma este prezentă, ne putem afla adeseori în poziția de supraviețuire, tocmai pentru a nu intra în contact cu suferința, durerea, cu ceva ce am pierdut, la un moment dat. Tocmai de aceea ne putem gândi că munca multă, nevoia exacerbată de reușită și auto depășire poate masca alte probleme. De aceea, este necesar să facem diferența între burnout și PTSD – sindrom de stres post traumatic, traumă secundară sau traumă vicariantă.

Deși poate fi confundat cu sindromul de burnout, stresul traumatic secundar diferă prin faptul că se manifestă brusc după contactul cu persoana traumatizată, în timp ce burnout-ul reprezintă o epuizare emoțională și fizică care se produce treptat. Simptomele sunt asociate sindromului de stres post traumatic pot include și hipervigilența, evitare, furie, epuizare, gânduri negative.  În cazul traumei vicariante, putem observa hiperresponsabilizare, lipsa granițelor, dificultatea de a te deconecta de probleme și o modificare a credințelor individului despre sine și lume.

Există profesii mai predispuse traumelor vicariante – cadre medicale, psihologi și psihoterapeuți, angajații din serviciile de urgență sau din asistență socială. Această conceptualizare ne poate ajuta să înțelegem dacă ceea ce simțim are legătură doar cu munca sau dacă mai sunt și alți factori asupra cărora este necesar să intervenim și ne avertizează că, dacă avem o profesie cu grad de risc mai mare, grija pe care trebuie să o acordăm propriei persoane este cu atât mai mare.  

Cum să previi burnout-ul?

Cea mai bună metodă de a preîntâmpina burnout-ul este analiza propriei relații cu munca și înțelegerea mecanismelor din spatele epuizării. O cheie esențială este să vezi munca din perspectiva a ceea ce suntem și cine vrem să fim în relație cu munca. Am fi surprinși să vedem că, deși rezonăm la argumentele financiare și care țin de securitate, ele fiind într-adevăr importante, de multe ori nu acestea sunt motorul burnout-ului. Uneori, nici nu este necesar să vorbim de muncă multă pentru a putea vorbi de burnout. Cele care ne consumă sunt relațiile în care ne aflăm și care ne storc de energie sau așteptările pe care le avem. Este vorba mai degrabă de cât ne simțim de apreciați, înțeleși, valorificați. Și, de asemenea, este important să devenim conștienți atunci când un factor generator de stres se permanentizează și ne solicită prea multe resurse.

Pentru a preîntâmpina burnout-ul este necesar să facem o analiză atentă a noastră înșine, a mediului în care lucrăm și a așteptărilor pe care e avem de la locul de muncă, precum și a nivelului de satisfacție pe care-l înregistrăm. De cealaltă parte, este important echilibrul pe care reușim să-l creăm și sursele din care ne putem lua energie și ne pot reechilibra. Mai ales în perioadele stresante, aceste surse de re-energizare sunt extrem de importante (sistem de suport, legături sociale bune – prieteni, familie care să ne susțină, hobby-uri, stil de viață echilibrat, somn, alimentație, sport, vacanțe, limite clare și sănătoase). Un aport important îl au și tehnicile de mindfulness, care ne ajută să ne ancorăm în prezent și să ne relaxăm. Un proces de analiză personală este deseori necesar pentru a fi sănătoși fizic și emoțional. Atenția acordată propriei persoane este cu atât mai importantă în profesiile în care gradul de stres este foarte mare sau în care avem de-a face cu o potențială traumă secundară. 

Burnout-ul devine o constantă a lumii în care trăim, mereu pe fugă, axată pe performanță. Nu-l lăsa, însă, să devină o constantă a vieții tale. Mai mult nu înseamnă tot timpul și mai bine. Ai grijă de tine!


Citește și:

Cum să faci față mail-urilor fără să te simți depășit

Avantajele programului de lucru flexibil pentru părinți

Author(s)

  • Roxana Grigorean

    psiholog și psihoterapeut

    Psiholog și psihoterapeut, individual, de cuplu și familie, specializat în psihoterapie sistemică integrativă și psihotraumatologie, specialist în comunicare. După 10 ani petrecuți în mediul corporate, în care a acumulat o vastă experiență în marketing și comunicare, a pornit pe cont propriu ca psiholog și psihoterapeut. Înțelege provocările de zi cu zi cu care ne confruntăm atât în viața profesională, cât și în cea personală și susține oamenii în propriul drum de descoperire și dezvoltare personală, dar și organizațiile în procesul de creștere și adaptare. Crede că putem construi o societate și o lume mai bună, dar și organizații mai profitabile și mai adaptabile, investind în sănătatea mintală și în prevenție. Susține în mediul public programul flexibil pentru părinți și organizează workshop-uri despre empatie, stres, anxietate și burnout pentru a contribui la creșterea stării de bine în organizații. Îi puteți scrie Roxanei pe adresa [email protected] și îi găsiți articolele pe selftalks.ro.