În următoarele 4 minute vei afla:
– De ce e preferabilă blândețea onestității brute.
– Cum pot micile ritualuri întreține marile prietenii.
Ce este o rețea de sprijin? Habar n-am ce ar putea ea reprezenta pentru tine, de exemplu. Pentru mine, înseamnă câteva prietene de suflet alături de care pot să fiu eu însămi și-n fața cărora nu există subiecte tabu. Definiția unei ”rețele de sprijin” depinde de la om la om, dar cred că nevoia de sprijin necondiționat o avem cu toții.
Ființa umană nu este creată să trăiască solitar. Dacă acum câteva generații familiile extinse trăiau la grămadă, iată că azi ne rezervăm mai mult spațiu personal. Locuim separat de părinții și bunicii noștri, iar avantajele sunt evidente. Ne gospodărim singuri dinamica vieții, cămara din bucătărie, timpul și angoasele. Pe de altă parte, ne trezim și foarte singuri, mai ales atunci când un eveniment nefericit ne face să fim (sau să ne simțim) foarte vulnerabili. De la o simplă răceală la o boală mai serioasă, de la apariția copiilor (când bunicii ar putea fi de mare ajutor) până la sărbătorile pe care le petrecem departe de cei dragi sau de familia extinsă. Da, inclusiv de unchiul care crede că poate duce încă un păhărel de pălincă sau de mătușa care întreabă insistent ”când te măriți/însori”, ”când vine bebe” sau, dacă a venit, ”când vine bebe numărul doi”. Ne irită, dar fac parte din noi și e simplu de intuit că în spatele insistenței se ascunde o grijă tandră sau frici izvorâte din dragoste. De cele mai multe ori.
Pentru că, geografic, sunt departe de familie, rețeaua mea de sprijin este alcătuită, în mare parte, din oameni cu care nu sunt înrudită. Sunt persoane cu care am construit relații bazate pe dragoste, respect, înțelegere și raportul a fost mai mereu win-win. Într-un fel, ne suntem reciproc terapeuți amatori, bone la nevoie, consilieri financiari sau surse nesecate de haz de necaz. Cum să trăiești fără toate aceste resurse, mai ales când dai de greu? Și toți dăm.
De ce avem nevoie de prieteni foarte buni
Prietenii foarte buni, oamenii speciali care îți sunt alături no matter what sunt un fel de oglinzi în care îți surprinzi reflexia atunci când nu prea mai știi de tine. Sunt cei care îți arată, cu tact, ce pare să se petreacă cu tine, cel puțin văzând din afară, dar cunoscând și contextul interior. Te trag de mânecă la nevoie, te scot din necaz când pot, te sprijină, te încurajează, te opresc din a face lucruri nesăbuite sau din a te îneca într-un butoi infinit de nostalgie. Sunt puncte de reper într-o înlănțuire firească de evenimente, iar tu ești, la rândul tău, punctul lor de reper. Învățăm unii de la alții din secunda în care ne permitem să vedem adevărul celuilalt și îl asimilăm ca posibil adevăr personal. Am învățat să fiu mai blândă cu mine de la o prietenă, să am curajul să spun ”nu” de la o altă prietenă, să fac gogoși de casă și să mă ridic de la pământ când credeam că nu mai are sens. Am învățat să înfloresc… “Deși trăim într-un secol în care independența este valorizată, la bază suntem ființe relaționale și nu putem trăi fără relații. De fapt, multe studii arată că nivelul nostru de fericire este corelat cu calitatea relațiilor pe care le avem. Tocmai de aceea, dacă avem sau nu avem prieteni spune multe despre starea noastră de bine. Iar faptul că ne confesam acestora are legătură cu nivelul de încredere pe care îl avem în relații. Ne simțim bine atunci când avem încredere, când oferim și când o primim la rândul nostru”, explică Roxana Grigorean, psiholog și psihoterapeut. Așadar, cum ne construim o rețea de sprijin autentică și de încredere?
Ascultă fără să judeci
Îți spui că e de la sine înțeles? Te contrazic. Creierul nostru are tendința naturală să judece și să pună etichete, iar motivul pentru care o face este, în esență, unul benign. Etichetele ne ajută să organizăm informația mai ușor și să funcționăm. Din perspectiva psihologiei cognitive, tendința este să reducem stimulii și informația la concepte sau etichete pentru a evita suprasolicitarea cognitivă. Etichetăm anumite obiceiuri drept nocive pentru că informația acumulată până în punctul respectiv ne arată că avem dreptate. Este metoda naturală a creierului de a pune în sertărașe ușor de recunoscut obiceiuri, persoane și situații. Se numește experiență, până la urmă. Judecând o situație, o comparăm cu ceea ce ni s-a întâmplat și asta ne spune ce comportament ar trebui să adoptăm ca să fim în siguranță. Însă când un prieten din rețeaua de sprijin face ceva ce noi etichetăm drept greșit sau periculos, ne raportăm la reperele noastre, diferite de reperele sale. Nu te grăbi să cerni lucrurile altuia prin sita proprie, este suficient să asculți și să ajuți omul să cearnă evenimentele prin sita experiențelor sale.
Întreabă când nu înțelegi
Pentru că nu suntem într-un cadru marcat de reguli clare (cum ar fi pe canapeaua iconică a unui psihoterapeut), întreabă când nu înțelegi. Bunul tău prieten are un comportament pe care îl găsești de neconceput? Înainte să te repezi cu o judecată, întreabă de ce s-a comportat în acel mod. Ai putea înțelege lucrurile dintr-o perspectivă nouă, suprinzătoare. Și, mai ales, ai putea ajuta persoana din fața ta să le vadă așa și să observe singură că a reacționat fără să ia în calcul toate consecințele. Este mult mai ușor să accepți că ai făcut o greșeală când realizezi tu singur care au fost mecanismele care te-au împins spre ea.
Ține sfaturile nesolicitate pentru tine
Diferența cea mai neplăcută între terapie și o discuție cu o prietenă este avalanșa de sfaturi nesolicitate. Vin cu cele mai bune intenții, dar sunt obositoare și nasc o vehemență distructivă. De obicei, povestim ce avem pe suflet pentru că ne ajută să înțelegem mai bine ce se petrece cu noi. Când verbalizăm o problemă, soluțiile apar mai ușor. Dacă ții sfaturile nesolicitate pentru tine, îi permiți celuilalt să găsească propriile soluții, să-și descarce sufletul. Iar dacă ți se cere sfatul (și ți se va cere!), oferă-l fără să ai pretenția să fie urmat și, mai ales, fără să te bosumfli dacă este considerat un sfat nepotrivit.
Respectă timpul celuilalt
Ah, cât de tentant este să pui mâna pe telefon și să povestești unei prietene fiecare nimic care ți se întâmplă! De multe ori, exact asta construiește o prietenie pe care te poți bizui. Dar nu uita niciodată că programul nostru diferă și o zi aerisită pentru tine poate fi o zi foarte aglomerată pentru o altă persoană. De drag, va încerca să te asculte, dar dacă o face cu un ochi în monitor sau cu ochii lipiți de ceas pentru că urmează un meeting, iar prezentarea nu se scrie singură, amână discuția, oricât de stringent ar fi subiectul, pentru un moment în care timpul nu presează pe nimeni. Multitaskingul este supraevalut!
Nu-ți transforma prietenii în coș de gunoi!
Deziluzii, tristeți, probleme de suflet sau financiare, conflicte la muncă, frici: le simțim cu toții efectul negativ și, sigur, rețeaua de sprijin este acolo. Însă gândește-te cum e când ai o zi bună și cineva din rețeaua de sprijin te scoate la o cafea pentru a-ți povesti ceva greu de dus. Simți tensiunea în umeri, empatizezi și plătești un preț. Ai preluat din povară. E firesc într-o prietenie, cu condiția să nu ne copleșim exclusiv cu trăirile greu de dus. Să împărtășim și reușitele și să ne eliberăm de micile probleme cu umor, fără patimă. O plimbare prin parc sau o piesă preferată ascultată în căști ar putea rezolva micile frustrări și ne-ar relaxa mintea. Prietenii aceia speciali nu sunt coșuri de gunoi, sunt cei mai prețioși oameni din viața noastră și nu vrem să-i încărcăm inutil cu balast.
Fii onest, dar cu tact
Oare poate vreodată onestitatea brută să fie constructivă? Oare există cu adevărat critică constructivă într-o prietenie sau în relația de cuplu? Să ne imaginăm o metaforă. O prietenă se tunde scurt și ți se pare că-i stă oribil. La prima vedere, onest ar fi să-i spui. Dar dacă te gândești de două ori, este percepția ta. Poate ei îi place sau încă nu este hotărâtă dacă îi place. Oricum ar fi, cert e că părul nu-i va crește peste noapte, deci un feedback negativ îi va adânci nesiguranța. Caută un aspect pozitiv (”părul se va regenera frumos”) și abia apoi, după ce părul crește, poți spune că ție ți se pare că o avantajează mai degrabă părul lung. Nu vorbim despre minciuni, ci despre blândețe. Evident, povestea cu părul este o metaforă pentru situații infinit mai sensibile sau mai importante.
Construiți tradiții și ritualuri
O prietenie de cursă lungă trece prin bune și prin grele. Ca-n căsnicie, ne suntem alături ”la bine și la greu”, fiecare hop traversat împreună dă și mai multă putere relației. Dar și momentele vesele, cele în care râdem, facem planuri, vacanțele și celebrările sunt la fel de importante pentru a construi prietenii pe termen lung. Cred în puterea ritualurilor și a tradițiilor personale, avem nevoie de ele pentru a marca momente și a ne găsi repere în timp, inclusiv pe perioade scurte. Avem tehnologia la îndemână, sunt sigură că dacă Whatsapp-ul ar putea vorbi (sper să nu poată!) ar avea romane întregi de povestit. Însă ritualurile se construiesc IRL (In Real Life) și pe îndelete. De exemplu, o cafea aburindă în bucătărie, cu biscuiți cu ghimbir. Sau yoga în weekend. Sau un picnic. Orice ne face plăcere, repetat la intervale regulate, devine tradiție, ritual. Iar rețeaua de sprijin, prietenii-familie, sunt cel mai bun antidot împotriva izolării. De aceea merită să avem grijă unii de alții și să celebrăm prin mici gesturi de apreciere reciprocă faptul că ne-am găsit tocmai noi într-o lume cu peste 7 miliarde de oameni.
Iar dacă încă mai aveți îndoieli și vă imaginați că vă este la fel de bine și fără această rețea de sprijin, luați în calcul sfatul Roxanei Grigorean: “Opusul împărtășirii și al relaționării este însingurarea, care are efecte negative demonstrate asupra sănătății noastre fizice și psihice. Discutând cu cei apropiați ce ni se întâmplă, construim practic relații bazate pe încredere și acceptare, înțelegem că ceea ce ni se întâmplă e deseori o problemă cu care se confruntă mai multă lume, putem cere și primi ajutor și sprijin. Descoperim noi perspective și, practic, creștem ca indivizi. Șansele să rămânem blocați într-o singură perspectivă și să ne însinguram scad, iar șansele să găsim rezolvări ale problemei sau pur și simplu să fie cineva lângă noi de-a lungul unei situații dificile cresc. Compasiunea umană și comunicarea sunt elemente cheie ale sănătății psihice, fie că vorbim de cultivarea ei, fie că vorbim de însănătoșire și vindecare după o situație dificilă.”
Citește și: