În următoarele 3 minute vei afla:

– Ce emoții îți pot deveni colivie.
– De ce victimelor abuzurilor le e atât de greu să vorbească despre experiența lor.


Am crezut mereu că pot face orice îmi propun… și că o să o fac. Așa eram eu înainte. Aveam foarte mare încredere că universul ține cu mine și că totul va fi bine, până la urmă, indiferent de obstacolele pe care urma să le întâmpin în viață. 

Am făcut facultatea și apoi mi-am luat masteratul în inginerie. Eram înconjurată zi de zi de oameni motivați, ambițioși și încrezători, care aveau scopuri și care își atingeau obiectivele cu ușurință. Eram veselă, încrezătoare, independentă, lumea era a mea și mă bucuram din plin de viață.  

Chiar și acum, după zece ani de când mi-am făcut curaj să părăsesc relația aceea abuzivă, încă mă întreb cum de mi-am permis să alunec în acea poveste și cum de am rămas în ea aproape un deceniu, strivind-mi visele și ambițiile.

Impactul pe care îl are asupra ta o relație abuzivă este profund și te face să te îndoiești de tine însuți, de caracterul tău și de abilitatea ta de a face față  provocărilor cu care confrunți. Te întrebi ”de ce?”. De ce am lăsat să mi se întâmple așa ceva? De ce nu am plecat mai devreme? De ce nu am cerut ajutor? De ce am acceptat să mă comport ca și cum nu se întâmpla nimic? De ce am stat? De ce nu am plecat? De ce?

Pentru multe dintre victimele abuzurilor, siguranța financiară este un motiv foarte serios care le împiedică să plece, deoarece abuzatorul le restricționează accesul la bani, ori le constrânge să renunțe la locul de muncă sau la studii. Uneori, este vorba despre copii, iar victima se teme că nu se va descurca să-i crească în lipsa susținerii financiare din partea abuzatorului. În ceea ce mă privește, nu era vorba nici despre copii și aveam venituri considerabil mai mari decât partenerul meu abuziv, deci nu au fost acestea motivele mele. 

Motivul a fost… rușinea

Rușinea este o trăire foarte puternică și acaparatoare pentru femeile care au trecut printr-o relație abuzivă. Simți că ceilalți te vor judeca pentru că nu ai plecat de îndată ce ai înțeles ce se întâmplă. Rușinea te face să simți că nu ai dreptul să fii iubit, că nu meriți nimic sau că ești, cumva, defect. Rușinea prinde rădăcini adânci și este foarte greu să te eliberezi de ea. Mă temeam că voi fi respinsă pentru că am îndurat situația aceea timp de aproape zece ani, așa că nu am spus nimănui nimic, nici în timpul relației, nici după ce s-a încheiat. 

De-abia după zece ani de la ieșirea din acea poveste, mintea mea a făcut legătura între cuvintele ”victimă”, ”abuz” și situația prin care am trecut, apoi am început să plâng. Nu voiam să folosesc acele cuvinte pentru că mi se păreau, de fiecare dată, prea puternice pentru a fi folosite în descrierea acelei relații. Păreau potrivite doar pentru oameni care îndurau mult mai multe decât mine și care treceau prin circumstanțe mult mai vitrege. 

Așa că, după cum putem vedea, rușinea are tentacule multe, întinse prin cotloanele sufletului. Rușinea te poate împiedica să ceri ajutor atunci când ești în acea relație, dar și după ce nu mai ești în ea. 

Cum poate rușinea să pună stăpânire pe oameni atât de mult timp?

Dr. Brene Brown, cercetător, susține că rușinea supraviețuiește doar atunci când sunt întrunite trei elemente: tăcerea, secretul și judecata. Stă în puterea victimei să rupă tăcerea, ieșind, astfel, din capcana secretului. Cu toate astea, de ce le este atât de greu oamenilor să vorbească? Motivul este cel de-al treilea element: judecata.

Victima nu poate avea control asupra felului în care va fi judecată și percepută odată ce va vorbi. Adesea, abuzatorul este văzut de către cei din cercul de prieteni sau al familiei drept o persoană extraordinară, iar prima reacție pe care ar putea să o aibă inițial ar putea fi de șoc sau negare: ”El?!! Nu pare câtuși de puțin o persoană capabilă de așa ceva! Ești sigură că așa s-a întâmplat?”.

În acest răspuns simplu și cât se poate de banal se ascunde fix acea judecată care face ca victimelor să le fie greu să vorbească. Sunt puse, astfel, în situația de a-și apăra și de a-și justifica experiențele, în loc să fie crezute și să primească validarea, respectul și empatia pe care o merită. 

Fenomenul #metoo e un exemplu evident în acest sens. Unele dintre aceste femei nu au suflat nicio vorbă despre ceea ce li se întâmplase în urmă cu ani de zile. De ce? Poate de teama felului în care aveau să fie judecate și a impactului pe care rostirea adevărului l-ar putea avea asupra vieților lor personale și profesionale.

Așadar, societatea a făcut un pas înainte odată cu mișcarea #metoo, însă e nevoie să urmeze mulți alții, înainte ca persoanele abuzate să poată vorbi cu încrederea că nu vor fi stigmatiați.

Cum te eliberezi

Am înțeles că, pentru a-mi putea trăi viața din plin și a mă simți liberă, a venit vremea să îmi spun povestea. Am descoperit un grup foarte empatic de femei în fața cărora m-am simțit în siguranță să vorbesc deschis despre ceea ce trăisem, iar impactul rostirii pentru prima dată a cuvintelor ”abuz” și ”victimă” cu glas tare, în fața altor oameni, a fost năucitor. Am simțit o eliberare imediată de trecutul cu care credeam că făcusem pace, dar pe care, am descoperit, că încă îl purtam în mine. Când am rostit acele cuvinte cu glas tare și am eliberat energia pe care ele o înmagazinaseră, universul mi-a deschis noi drumuri și mi-a oferit noi oportunități și legături care cred că nu s-ar fi ivit dacă nu făceam acest pas. 

Lucrurile care ți se întâmplă atunci când ești într-o relație abuzivă nu sunt din vina ta. Însă, ceea ce alegi să faci după ce ieși din ea e responsabilitatea ta. Vă îndemn să nu așteptați la fel de mult ca mine și să vă găsiți pe cineva cu care să puteți vorbi. Rușinea este o emoție, nu o stare de fapt, așa că se poate lucra cu ea și în timp se poate chiar scăpa de ea. 

Atunci când te deschizi, n-ai ce să pierzi, dar în schimb poți să îți recâștigi libertatea.

Citește și:

13 lucruri la care trebuie să renunți dacă vrei să ai succes

8 semne subtile că te limitezi la zona de confort și nu ieși în necunoscut

Author(s)

  • Jennifer Ellis

    mentor și coach de fulfilment personal // http://www.jenniferellis.net

    Jennifer a fost implicată ea însăși într-o relație abuzivă timp de 10 ani, iar acum este mentor și coach de fulfilment personal // http://www.jenniferellis.net pentru femei care au fugit de abuzul domestic. Le ajută pe aceste femei curajoase să își găsească alinarea, să își reconstruiască încrederea în sine și să își umple viața cu bucurie. De asemenea, se dedică persuasiunii femeilor să-și verbalizeze suferințele cât mai devreme, pentru a găsi ajutor, sprijin și pentru a le ajuta să aibă parte cât mai repede de viața pe care merită să o trăiască.