În următoarele 5 minute vei afla:
– Care sunt mecanismele psihologice din spatele negării pandemiei.
– De ce tinerii și vârstnicii sunt mai predispuși să ignore restricțiile și rigorile distanțării sociale.
Dacă privim imaginile de la televizor sau dacă și noi am ieșit la mare sau la munte în perioada aceasta, percepția noastră este aceea a unei relaxări totale. În mod evident, nu toți oamenii au invadat plajele sau terasele. Ce ne face pe noi, restul, să ne comportăm ca și când pandemia s-a terminat?
Cauzele unei relaxări prea grăbite țin de variabile sociale precum vârsta, mediul în care locuim, nivelul de educație, însă la mijloc sunt și factori individuali, mecanisme psihice care pot fi cu ușurință analizate din perspectiva unui psiholog. În această perioadă susțin o școală de vară online despre curentele fundamentale din psihoterapie, așa că voi oferi mai jos câteva explicații din diferite perspective terapeutice:
1. Tipul de personalitate
Există o tipologie folosită cândva în psihiatrie ce ne împarte pe noi oamenii în personalități apolonice și dionisiace, tipologie provenită din antichitate, de la zeii Apollo și Dionisos. Apolo era zeul luminii, al soarelui, al artei, iar Dionisos era zeul vegetației, al vinului, al extazului și fertilității. Oamenii din prima categorie sunt personalități mai conservatoare, calculați, prudenți, am spune mai logici și mai prevăzători. Dionisiacii sunt exuberanți, oamenii extremelor, entuziaști și mai ușor influențați de simțuri. Astăzi vedem relaxarea cu precădere la aceste personalități.
2. Negarea ca un mecanism de apărare
Ne purtăm ca și cum pandemia s-a terminat. Acest “ca și cum” spune totul, în el putem recunoaște un mecanism de apărare, un scut psihic pe care îl folosim fiindcă nu acceptăm realitatea dură. Îl regăsim sub denumirea de Negare. Negăm existența pandemiei, că poate consumăm prea mult alcool sau că suferim după o pierdere. Mă prefac fiindcă vreau să-mi fie mai ușor acum. Însă, pe termen lung, această strategie psihică se poate întoarce împotriva noastră. Acest mecanism de apărare este descris de curentul psihanalitic încă de acum o sută de ani.
3. Gândurile din spatele negării
În negare descoperim tot felul de gânduri care să suțină acțiunile noastre. Din perspectiva terapiei cognitive, aceste gânduri ne influențează emoțiile și comportamentele. ”Nu mi se poate întâmpla mie, să mă mai lase cu Covid-ul, este o teorie a conspirației”. Acestea pot fi gânduri care mă îndeamnă să nu port mască, să nu respect normele de distanțare socială, să mă comport ca și cum virusul nu există.
4. Vârsta și mediul
Cred că este firesc să ne uităm și la vârsta celor care au ieșit și s-au relaxat în diverse medii. De regulă sunt tineri, adolescenți și adulți până în 50-60 de ani. O altă variabilă aici este reprezentată și de mediul în care trăim. În mediul rural am perceput relaxarea și în vremea stării de urgență. În orașe, oamenii sunt mai atenți, mai prudenți, ca să nu spun anxioși.
5. Tulburările emoționale
Dacă ne uităm la cei care suferă de anumite tulburări emoționale din sfera anxietății, ipohondriei, tulburărilor obsesiv-compulsive, aici lucrurile stau cu totul diferit. Acești oameni își iau în continuare măsuri extreme de protecție și siguranță, au devenit sclavii propriilor modalități de control și evitare. Pe acestea le descriu și în Școala de vară online “Introducere în psihoterapie: 7 școli fundamentale” în secțiunea dedicată terapiilor scurte strategice.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
6. Presiunea grupului
Pentru cei tineri, și presiunea grupului are un loc important în luarea deciziilor. ”Noi plecăm la mare, hai și tu, nu fi fraier!”. Nevoia firească este și de apartenență, să aparținem unui/unor grupuri, să facem parte dintr-un trib, ceată, chiar dacă suntem în 2020.
7. Existența unor temeri mult mai mari
Pentru cei mai în vârstă, tocmai anii în plus îi pot face să uite și să petreacă fără măsuri de precauție. Cum așa? Teama de bătrânețe, teama de moarte ne pot face să trăim mai plenar viața. ”Nu vreau să mai pierd încă o vară. Trebuie să mă bucur de fiecare clipă, fiindcă nu se știe… Acestea pot fi gânduri care din nou ne pot duce către o relaxare prematură. Aceste atitudini le găsim tratate de către terapia existențială. Cărțile psihiatrilor și scriitorilor Victor Frankl și Irvin Yalom ne pot ajuta aici.
8. Nevoia de libertate
Pe lângă nevoile firești de a ne simți în siguranță, iubiți, apreciați mai avem și alte nevoi care dau savoare vieții. Sunt acele nevoi legate de libertate, de joacă, de spontaneitate, de explorare. Ele sunt absolut firești chiar și la vârsta adultă. Adesea, lucrând în cabinet cu oameni care au uitat să se joace, să fie spontani, creativi, transformăm aceste nevoi în direcții terapeutice. Acest virus ne-a a impus cu siguranță multe limitări, iar noi nu suntem obișnuiți să respectăm reguli drastice, mai ales după 45 de ani de comunism.
La nivel psihic, așa cum ne descrie analiza tranzacțională, în fiecare dintre noi se dă o luptă între Adultul care trebuie să fie responsabil și să respecte reguli și Copilul care vrea să le încalce, vrea să se joace. În aceste zile vedem mulți copii liberi, dar și rebeli printre adulți. Cum domolim acest copil rebel? De multe ori prin pedepse. La nivel social poliția, amenzile și chiar pericolul infestării cu COVID-19 îi pot face pe unii oameni prea libertini să-și încetinească ritmurile și să respecte regulile. Este de datoria autorităților să facă acest lucru, dar nu într-o măsură punitivă, ci ca un parenting calm și echilibrat, explicând și impunând reguli și consecințe negative.
9. Chimia
Suntem comandați de forțe nevăzute, forțe chimice! Din interior, nu din exterior… Ce se întâmplă în creierul nostru? Ce ne aduce aici relaxarea? De ce tânjim după ea? După o perioadă îndelungată de interziceri și de izolare, abia așteptăm să simțim în momentele de relaxare acele emoții pozitive care ne umplu rezervoarele cu bucurie, entuziasm, energie. Cum se întamplă asta? Ce procese au loc în creier?
”Se deschid terasele!!!” – La acest anunț eliberator mulți dintre noi așteptau să savureze o bere (sau mai multe), o înghețată, o pizza. (Și astfel, creierul eliberează endorfine). ”O să-i vedem pe cei dragi, poate îi luăm și în brațe!” (Și conectarea fizică, atingerile, mângâierile produc eliberarea de către creier a oxitocinei, hormonul iubirii). Să ne aducem aminte cum așteptam acel eliberator 15 mai: imaginar și în discuții programam excursii, vizite. În acele momente creierul nostru elibera dopamină. Așteptările pozitive și activitățile care ne aduc recompense duc la eliberarea acestui neurotransmițător.
Și astfel, prin eliberarea acestor neurotransmițători (mai sunt și alții…) nu avem nicio șansă. Suntem atacați din toate părțile de astfel de stimuli olfactivi, vizuali, auditivi, gustativi, care fac creierul să producă substanțele de mai sus. Creierul capătă plăcere și spune: mai vreau! Se activează mai multe circuite ale plăcerii și putem începe să fim comandați din interior de aceste substanțe. Este un circuit vicios care ne explică și formarea dependențelor. Și aici primează principiul plăcerii al lui Freud. Noi, oamenii, suntem atrași de plăceri și vrem să fugim de durere. Bătrânul nostru creier emoțional știe acest lucru foarte bine, de zeci de mii de ani el dorind să ne protejeze. Acesta este rolul său, și noi îl ignorăm uneori: de aici consecințe negative, accidente, îmbolnăviri, decese prin imprudențe.
10. Exemplul personal
Așa cum în terapiile de familie le arăt părinților comportamentele care sunt învățate de către copii prin modelele care le văd, și acum le recomand acestor părinți să se gândească ce mesaje și ce valori le transmit celor mici. Disciplina pe care dorim să le-o transmitem și dezvoltarea toleranței la frustări pleacă în primul rând din propriile noastre comportamente. Să intrăm în magazine fără mască, să stăm zece la o masă la terasă sau lipiți cu cearceafurile la plajă sunt doar câteva exemple negative. Copiii învață tot timpul…
Ca un mușchi ce a stat încordat mult timp, relaxarea este doar o altă etapă a acestor vremuri. Vor mai urma și altele. Prevăd noi contracturi sociale. Urmările celor două, trei luni de stopare a vieții sociale și economice ne vor afecta pe termen lung. La nivel emoțional, vor fi căderi, depresii chiar sinucideri aduse de pierderea job-urilor, a statutului social, a afacerilor, mai ales în rândul bărbaților. Vor crește dependențele de alcool și substanțe interzise. La cei tineri timpul de expunere în mediul online deja a crescut. Vor fi consecințe negative și aici. Socializăm online, iubim online, cumpărăm online, devenind însingurați și rupți de mediu, de natură, de ceilalți. Guvernul ar trebui să ia măsuri și de prevenire și protecție a populației nu numai în sferă economică, dar și în cea emoțională.
Echilibrul între două extreme, izolarea și relaxarea, se construiește ca între două borduri ale aceluiași drum al vieții. Revine fiecăruia dintre noi responsabilitatea să respectăm în continuare normele sociale, să fim prudenți. Din fericire, cea mai mare parte a oamenilor se află între cei care aleg extrema izolare și cei care au ales să-și dea voie să se relaxeze necontrolat. Sunt cei care aleg echilibrul.
Citește și:
Efectele mentale ale izolării pe termen lung
Combate stresul din timpul pandemiei conectându-te la momentul prezent