În următoarele 5 minute vei afla:
– Cum să elimini lucrurile mai puțin importante din viața ta și ce să pui în loc.
– În ce fel te sabotează perfecționismul.
Întoarcerea la esențial mă pasionează de ceva timp, nu e prima oară când dau ochii cu ea. Mă pasionează de când mi-am făcut ordine la capitolul bani și am renunțat la cheltuielile impulsive, de când mi-am debarasat casa de lucruri inutile și lista de “to do” de sarcinile pe care nu vreau să le mai fac. La început mi-a fost greu să renunț.
La lucruri materiale (haine, cărți prea multe și altele), la obiective care nu sunt în acord cu valorile mele, la presiunea de a face lucrurile perfect. M-am tot întrebat: ”Dar cum va arăta viața mea fără aceste lucruri? Ce voi pune în locul lor?”.
Acum cu izolarea prin care trecem, știu ce să pun înapoi. Nimic. Am înțeles că viața care se învârte doar în jurul lucrurilor esențiale e o viață frumoasă. E o viață liberă.
Izolarea ne aduce în față lucrurile esențiale. Nu mai avem acces la distracțiile impresionante (concerte, vacanțe etc) și ne bucurăm de distracțiile gratuite din casă. Nu mai avem cum să ne întâlnim cu toți prietenii și vorbim doar cu cei mai dragi. Nu mai avem cum să mergem în mall-uri și cumpărăm haine mult mai rar. Sau așa sper eu că se întâmplă.
Însă sunt câteva lucruri pe care putem să le facem cu intenție. Cum să-ți simplifici viața în izolare ca să te bucuri de ce e esențial? Uite aici câteva idei:
1. Află ce e important pentru tine
Ca să-ți simplifici viața în perioada asta, gândește-te ce e important pentru tine acum.
Poți să gândești în termeni de valori (iubirea, conectarea, control asupra unor lucruri, siguranța) sau poți să gândești în lucruri concrete. Mai jos e un exemplu din viața mea.
Pentru mine e important acum:
- Să rămân ”în mințile mele” (să fiu cât de cât în regulă pe plan emoțional);
- Să-i ajut pe copiii mei să treacă ușor prin perioada asta;
- Să păstrez conexiunea cu soțul meu;
- Să fiu prezentă pe blog constant.
Luând apoi fiecare lucru în parte, poți să vezi cum să ai grijă ca acestea să se întâmple. De exemplu, pe partea emoțională, ai putea să te întrebi ce trebuie să faci ca să fii bine. Răspunsurile mele ar fi: să dorm cât trebuie, să îmi fac timp pentru mine, să vorbesc cu prietenele mele, să fac terapie, să fac sport, să-mi iau vitaminele. Vezi care sunt răspunsurile tale.
2. Renunță la lucrurile neesențiale
Acum, că știi ce e important pentru tine, e nevoie să renunți la tot ce nu e important.
De ce să renunți? Ca să faci loc pentru lucrurile esențiale care te ajută să treci bine prin criză și pentru bucurii. O trăsătură comună pe care o avem mulți dintre noi e să vrem să le facem pe toate, în același timp, perfect, dacă se poate. Vrem să fim ași pe toate planurile vieții, pentru că avem competiția în sânge și ni s-a spus mult timp că cel mai puternic câștigă. Din experiența mea și din ce observ și la alți oameni, nu ai cum să le faci pe toate în același timp. Sau ai cum, dar riști să te epuizezi mental (aici e studiul) și să rămâi cu senzația de copleșire că nimic nu îți iese cum ai planificat.
Viața nu e despre cine câștigă. Viața e despre a te bucura de ea, de a o trăi pe îndelete, de a-ți sărbători micile reușite (fără să fii în cursa către altele), viața e despre a te bucura de soare, familie și pace. Poate că va trebui să renunți la curățenia perfectă din casă, poate că va trebui să renunți la a avea grijă de ce cred ceilalți. Poate că va trebui să renunți la o parte din sarcini (ca să ai mai puține de gestionat).
Asumă-ți că renunți pentru o perioadă (dacă nu poți de tot) și concentrează-te doar pe ceea ce îți face bine (pe moment, dar și pe termen lung). Tu alegi ce păstrezi și elimini din viața ta!
3. Reajustează-ți așteptările și ia zilele așa cum vin
Suntem obișnuiți să trăim în viitor și în trecut. Ne frământăm pentru ceea ce vrem să realizăm și ne roadem unghiile pentru ceea ce am făcut deja (mereu se poate mai bine!). Ne clădim așteptări peste așteptări prin planurile pe care le facem, pentru că asta ne dă speranță și motivație de a merge mai departe. În același timp, așteptările ne îndepărtează de ceea ce trăim în prezent. Ne îndepărtează de ziua de azi. De bucuriile ei, de tristețile ei (de asta nu ne pare rău, nu-i așa?!), ne face să uităm că fiecare zi e unică. Că nu o vom putea întoarce niciodată. Și mâine e o zi, dar nu va fi niciodată ca ziua de azi. N-are cum să fie!
Fă-ți planuri în continuare, însă lasă și o bucățică e loc în ziua ta de azi în care să te bucuri de ce ai acum. Fix acum.
4. Renunță la perfecționism
Îți vine să cizelezi fiecare lucru pe care-l faci? Îți vine să te speli pe mâini până la sânge? Perfecționismul e în floare zilele astea, pentru că ne dă acea senzație de control.
“Dacă nu pot să controlez ceea ce se întâmplă în lume, voi controla lucrurile care ies din mâna mea!”. Și e ok să se întâmple asta. Până într-un punct.
Când perfecționismul tău ajunge la cote înalte și te blochează (proiectele la care lucrezi nu văd niciodată lumina zilei sau ești mereu nemulțumit de cum ți-au ieșit), e momentul să te oprești.
Eliberează-te și acceptă micile (și marile) imperfecțiuni ale vieții. Coboară din caruselul perfecționismului și acceptă că acum e important să îți simplifici viața, astfel încât să te menții pe linia de plutire și să te bucuri de ea.
5. Ia-o cu pași mici și fii blând cu tine
Eu mi-am făcut un obicei din a împărți sarcinile mari în pași mici-mici. Pe de o parte, asta mă ajută să le fac rapid și să le bifez pe hârtie ca făcute. Pe de altă parte, mă ajută să evit sentimentul de copleșire.
Le iau pe rând, una câte una. Împărțirea în sarcini mici dă un sentiment de claritate și de “viața e simplă”. Cât despre blândețe, aceasta nu se învață peste noapte, știu din propria experiență, însă lucrând permanent la această misiune – misiunea de a avea grijă de tine așa cum ai grijă de un prieten foarte drag – vei ajunge într-o zi să te bucuri de ce faci, de ceea ce ai devenit, de ceea ce ai lăsat în urma ta. Vei ajunge să apreciezi chiar și pașii mici, chiar și pe cei imperfecți.
Doar fă-ți curaj să te porți frumos cu tine!
În loc de concluzie
Mă întreb tot mai des zilele astea: Ce ar fi dacă aș lucra doar la lucrurile care-mi plac? (Deși sunt pe cont propriu și-mi aleg singură proiectele, încă am tendința să mă bag în proiecte “amăgitoare”). Ce ar fi dacă mi-aș reduce garderoba la esențial? (Deși am trecut prin ea de trei ori până acum). Ce ar fi dacă m-aș înconjura doar de oameni care au valori similare cu ale mele (acea rețea de sprijin) și aș renunța la pornirea mea de a plăcea tuturor?
Ce ar fi să ajung la acel esențial care mă reprezintă și la care să nu renunț nici chiar atunci când apare ceva strălucitor la orizont? Ce ar fi dacă aș face lucrurile astea și după ce se termină perioada de izolare? Viața mea s-ar învârti permanent în jurul lucrurilor esențiale și aș fi liberă. Asta îți doresc și ție!
Citește și:
13 lucruri pe care le-am făcut cu toții în izolare
Cum să faci față valului de incertitudine care a cuprins întreaga lume