SELF-IMPROVEMENT//

Cum să fim fericiți în perioadele de singurătate

PSA: Singurătatea nu înseamnă neapărat tristețe.


În următoarele 4 minute vei afla:

– Cum să învingi gândurile negre în momentele de singurătate.
– Ce înseamnă „gânditul de plăcere”.


Într-o vară, în perioada studenției, locuiam singură într-un apartament din campus pentru nouă persoane. Am rămas la cămin și în vacanță, ca să obțin niște credite de care aveam nevoie pentru a absolvi. În plus, să rămân peste vară îmi permitea să continui ședințele de terapie. Ca să îmi ocup timpul, lucram ca bonă câteva zile pe săptămână. În timpul liber – și aveam o grămadă – făceam plimbări lungi prin centrul Michiganului, învățam poziții complicate de yoga și adăugam rețete noi la colecție. Apoi, în august, cei opt colegi de apartament au revenit, iar situația a devenit ciudată. Sigur că au fost momente în care m-am simțit singură, până au ajuns— dar am fost și fericită. În perioada pe care am petrecut-o singură, am învățat să mă bucur de propria companie (și mi-a plăcut).

Vara aceea, alături de alte experiențe ulterioare, m-a transformat într-o militantă a solitudinii. Pun pe primul loc timpul petrecut doar cu mine, fie că înseamnă să mănânc singură sau să petrec când și când câte o noapte singură, în pădure. Există momente când solitudinea mi se pare satisfăcătoare și mă încântă. Există și momente când mi se pare o povară, un catalizator pentru ca gândurile mele să rătăcească în zone nu neapărat confortabile sau să-mi dea o stare de agitație. Într-un fel, solitudinea este ca un felinar care ne luminează colțuri ale minții pe care am prefera să le ținem în beznă.

Așa că, atunci când am citit editorialul „Întreab-o pe Polly” din The Cut, săptămâna trecută, am simțit o conexiune cu persoana care solicita un sfat și folosea pseudonimul „O aspirantă la singurătate”. Încerca să afle cum putea fi fericită de una singură (nu ca stare civilă). Voia, mai ales, sfaturi cu privire la momentele în care se confruntă cu gândurile neplăcute, care o bântuie când este singură, scriind că: „Eu cred că această incapacitate se află la originea unei stări constante de nefericire, de care nu pot scăpa”. Răspunsul lui Heather Havrilesky, editorialista de la „Ask Polly”, a fost: „în loc să fugi de ce există, trebuie să observi… Chiar dacă procesul pare similar cu intrarea într-o casă bântuită, ce găsești când aprinzi lumina sunt câteva stafii mecanizate, cu aspect caricatural, care funcționează pe baterii de mașină”. Ce a vrut să spună, bănuiesc, este că sentimentele noastre nu sunt altceva decât sentimente. Nu trebuie să aibă puterea pe care le-o conferim noi. Și chiar dacă gândurile noastre sunt dureroase, nu trebuie să le evităm (scrolând pe rețelele sociale, consumând alcool sau adoptând tactici de evadare din zilele noastre).

Totuși, aceste gânduri dureroase se află la baza reputației negative de care este înconjurată singurătatea. Să petreci timp doar cu tine poate da naștere unor gânduri nedorite, a declarat pentru Thrive Theresa Pauly, M.A., doctorandă la Universitatea British Columbia, din Vancouver. Solitudinea este ca o țeavă pentru auto-reflecție, care „poate fi provocatoare sau chiar dureroasă, când oamenii își pun la îndoială propria viziune asupra lumii sau recunosc adevăruri dificile”, a adăugat ea. „Și totuși, acest gen de auto-reflecție dificilă poate ajuta oamenii să vadă imaginea de ansamblu și să se dezvolte personal.”

Când abordezi singurătatea în mod corect, „câteva minute, ore, zile, sau mai mult, te pot îmbogăți mental sau întineri emoțional”, a spus Pauly. Și, la fel ca rezistența fizică, sau ca orice altă abilitatea care se construiește în timp, capacitatea noastră de a ne bucura de solitudine este un mușchi pe care îl putem întări prin exercițiu. Potrivit cercetărilor lui Pauly, „oamenii care caută singurătatea în mod regulat, în viața cotidiană, sunt mai înclinați să o trăiască în mod pozitiv.”

S-ar putea să-ți faci mai mult timp pentru astfel de experiențe dacă le abordezi ca pe niște sesiuni de îngrijire personală. Asta și sunt. În fond, cei mai mulți dintre noi își petrec timpul, în mare parte, gândindu-se la, reacționând la și îngrijindu-se de nevoile altora. Când plănuiești să petreci timp singur, gândește-te ce ți-ar plăcea să faci dacă n-ai reacționa mereu la așteptările altora, afirmă Dr. Bella DePaulo, cercetător în științe sociale și autoarea cărții Singled Out: How Singles Are Stereotyped, Stigmatized, and Ignored, and Still Live Happily Ever After. DePaulo spune că sunt pur și simplu niște perioade în care poți mânca tot ce dorești, în care te poți uita la ce dorești și în care poți dormi așa cum îți place (nu sună rău deloc!).

Dar ce se întâmplă dacă îți plănuiești o perioadă de singurătate și, în ciuda optimismului, mintea îți joacă feste și scoate la iveală toate gândurile care nu-ți dau pace? În cazul acesta, ai putea încerca o tactică pe care Dr. Tim Wilson, profesor de psihologie la Universitatea Virginia, o numește „gânditul de plăcere”. Adesea, ne gândim la logistică sau la liste cu lucruri de făcut, și numai rareori stăm liniștiți, fără să fim distrași, și ne gândim la ceva care ne bucură cu adevărat. Gânditul de plăcere poate fi o formă de mindfulness, spune Wilson, care recunoaște că s-a implicat în această cercetare pentru că avea probleme cu meditația – în special cu ideea de „liniștire a minții”. Gânditul de plăcere, spune el, este exact opusul. „Înseamnă să-ți umpli mintea cu orice gânduri ți se par importante și interesante de analizat și dezvoltat.”

Seara trecută mi-a venit în minte acest sfat, când m-am întors de la serviciu într-un apartament gol. Partenerul meu ieșise să vadă un meci al echipei Giants și, după o după-amiază stresantă, eram ultima persoană în compania căreia doream să mă aflu. Dar iată-mă în această situație nedorită, simțindu-mă incomod, agitată, singură. Apoi mi-am amintit că-mi puteam asigura propriul confort. M-am descălțat, m-am trântit pe canapea și, pentru o secundă, am plâns. Apoi mi-am concentrate atenția la ceva care-mi face plăcere: am pregătit un suc proaspăt de roșii. Mi-a venit în minte mai întâi mișcarea repetitivă de a tăia roșiile, un obicei pe care l-am învățat de la bunică-mea. Am inspirat adânc, imaginându-mi miresme de usturoi lipicios care umpleau aerul. Expirând, m-am îndreptat spre dulapul din bucătărie, m-am urcat pe un scaun și am scos o conservă de roșii San Marzano (am mereu câteva puse deoparte, în caz de nevoie). Am făcut sosul și seara mea s-a schimbat ca prin farmec. Eram singură și fericită.

Citește și:

Lipsa somnului, vinovată pentru singurătatea ta?

5 temeri de înfruntat când devii freelancer

S-ar putea să-ți placă și…

SELF-IMPROVEMENT//

Cum va arăta lumea după 15 mai? Exercițiu de imaginație

Dedi Grigoriu
MISIUNE//

Delia Grigoroiu: ”În lupta cu cancerul, sunt un soldat care vrea să se întoarcă acasă”

SELF-IMPROVEMENT//

Cât de puternică ești atunci când ești singură

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.