În următoarele 3 minute vei afla:
– De ce este important să privim această perioadă ca pe o oportunitate de reconectare cu noi înșine.
– Cum putem folosi în avantajul nostru tehnologia și social media.
În urmă cu fix o săptămână, publicam pe thriveglobal.ro un articol despre JOMO – The Joy of Missing Out. Adică despre bucuria de a rata evenimente, locuri cool, petreceri, genul acela de reuniuni unde nu știi exact dacă și cât te distrezi, dar unde e bine să fii văzut și pe care vrei să le marchezi cu prezența, evident dintr-o presiune socială. Pentru că, până nu demult, o agendă încărcată echivala cu succesul: succesul profesional și cel social. Ședințe, lansări, spectacole, festivaluri, cine, filme, expoziții, vernisaje. Vacanțe plănuite până în cel mai mic detaliu, săptămâni presărate cu city break-uri, avioane, aeroporturi, escale. Lumea era a noastră și Pâmântul acest imens sat global. Nu ne mulțumeam să fim doar noi ocupați, ci umpleam și agenda copiilor noștri. Meditații, lecții de tot felul, de la balet și tenis până la canto și limbi străine. ”Copilul meu n-are timp de joacă” nu era rostit cu părere de rău, ci cu mândrie.
O săptămână mai târziu, lumea este în continuare a noastră, numai că este cu totul alta. Este lumea în care un virus ne forțează să stăm în casă. Și să ne bucurăm nu că ratăm evenimente, ci că suntem sănătoși. Noi și ai noștri. Ne-am transformat o parte din case în birouri (cei mai norocoși dintre noi, care pot lucra de acasă), petrecem tot timpul cu partenerii și cu copiii noștri. Pentru cei mai mulți dintre noi ăsta e un exercițiu de adaptare. Ne-am obișnuit să ne vedem copiii dimineața când îi ducem la școală și seara când ajungem acasă și îi întrebăm dacă și-au făcut temele. Să stai atâtea zile cu cei atât de apropiați ție nu ți s-a mai întâmplat din concediu. Dar hei, atunci erai în vacanță și vizitai locuri sau te bucurai de plajă, nu te fereai de un virus, nu erai anxios, nu te spălai din cinci în cinci minute pe mâini, nu purtai mască dacă ieșeai la supermarket, îi urai noroc celui care strănuta, și nu-l priveai ca pe inamicul tău. În urare menționai cheful și nu carantina.
Începând de astăzi, în România este stare de urgență. O măsură prin care autoritățile încearcă să ne protejeze. Trebuie să o respectăm și să ne regândim întreaga viață. Vom ieși mult mai puțin din casă, dar vom avea mai mult timp pentru ai noștri. Și pentru noi. Ne vom prețui sănătatea și vom fi mai atenți cu resursele noastre. Timpul câștigat va fi folosit de fiecare pentru propriile restanțe: unii vor citi mai mult, alții vor vedea seriale, unii vor găti, alții își vor reorganiza biblioteca sau garderoba. Unii vor folosi acest timp pentru introspecție sau pentru a gândi strategii prin care să-i ajute pe alții. Alții vor sta în fața ecranelor, pentru a se conecta cu cei aflați departe sau cu lumea de dincolo de ușa casei. Unii vor dormi, pentru că au bateriile epuizate. Iar alții vor ieși la balcoane, precum italienii, să cânte. Important este să nu vedem această perioadă de auto-izolare ca pe una de claustrare, ci ca pe o oportunitate. Oportunitatea de a fi în contact cu noi înșine, de a nu ne mai ține ocupați cu vechile rutine și de a inventa altele noi: mai domestice sau poate doar mai aproape de nevoile noastre. Cele autentice, de astă dată.
Am folosit adeseori tehnologia și social media ca să ne îndemnăm unii pe alții să ieșim din casă: să protestăm (atunci când drepturile ne erau încălcate), să ne arătăm solidaritatea, atunci când vremurile o cereau, să ne manifestăm bucuria atunci când, declinând-o colectiv, o trăiam la o altă scară. Acum ne folosim de ele ca să propagăm mesajul de a sta în casă. Ca să ne protejăm unii pe alții și pe cei mai vulnerabili dintre noi. Ca să putem călători din nou cu aceeași nonșalanță peste tot în lume, peste câteva luni. Ca să putem ura din nou sănătate și noroc celui care strănută lângă noi, fără să-l privim cu suspiciune. Ca să fim sănătoși.
Așadar #stamacasa! And #keepthriving!
Citește și: