În următoarele 3 minute vei afla:

– Cum să gestionezi coada pisicii într-un video-call.
– În ce fel ne ajută criza coronavirus să ne cunoaștem mai bine la nivel uman.


Biroul meu s-a mutat în bucătărie, iar din poziția mea de la masă în cadrul unui video-call intră un dulap cu pahare a cărui ușă s-a stricat acum doi ani. Plus, accidental, copilul, soțul sau unul dintre animalele noastre. 

O nouă percepție despre muncă

În vechiul normal, lucrurile erau destul de separate. Cel puțin fizic, era limpede că biroul și casa sunt două spații de sine stătătoare, cu reguli, metehne și sarcini diferite. Miza era să lăsăm la ușa de la intrare treburile legate de muncă tocmai pentru a separa lucrurile și mai mult. Acum, munca și viața de familie sunt suprapuse mai mult ca niciodată. 

Dana Olariu este psihoterapeut cu formare în psihoterapie cognitiv-comportamentală și ne ajută să înțelegem mai bine cum să traversăm adaptarea la acest nou normal care ne redefinește inclusiv ca profesioniști. ”Informaţiile, experienţa, aptitudinile noastre sunt tot acolo, chiar dacă, poate, de la brâu în jos purtăm pantaloni scurţi şi papuci. Singurul lucru care ne poate sabota este propria noastră minte. Doar ea ne poate spune că nu suntem buni, că nu facem lucrurile bine, că locul în care ne desfășurăm activitatea nu e așa cum trebuie. Dar tot mintea este cea capabilă de adaptare, de învăţare, de recadrare. Am putea purta un dialog cu ea: are vreo dovadă ca nu-mi pot face treaba decât dacă am laptopul pe un birou anume, care are destinaţia clară de birou de lucru, şi nu din orice alt loc? Nu are. Pentru că acele calități pentru care am ales să avem o meserie sau alta sunt în noi, nu într-un loc anume, din exterior. Are ea vreun plan mai bun? Nu are, pentru că acesta este unul dintre momentele în care conștientizăm, poate mai mult decât oricând până acum, că foarte puține lucruri sunt în controlul nostru. Ceea ce putem controla, în situația de față, este să alegem locul din casă în care să ne facem treaba. Valoarea noastră merge acolo unde mergem noi, fie și în bucătărie. Acum ne sunt de folos flexibilitatea, adaptarea și imaginația. Ce e rău în a ne bucura de o codiță de pisică apărută în cadru?!”. 

Cu mască sau fără mască

Purtăm, de regulă, o mască socială în spațiul delimitat de la birou. Faptul că aceste măști devin mai transparente nu ar trebui să ne sperie, ci să ne facă mai atenți la cei din jur: ”Măștile se condimentează acum cu detalii personale, cu bucățele din celelalte roluri, pe care le avem în viața noastră. De regulă, când putem privi la o părticică din povestea fiecăruia, asta îl face mai uman în fața noastră. Ne poate face să-l înțelegem mai bine, să-l privim cu mai multă compasiune. Iar compasiunea este un lucru esențial, din punctul meu de vedere. Umanul apropie pentru că este cel mai valoros lucru pe care-l avem cu toții în comum”, completează Dana Olariu.

Stări contradictorii greu de gestionat

Pe de-o parte, sunt dead-line-urile cu care suntem atât de familiarizați. Există o presiune în ele, uneori cauzatoare de burnout, însă și plăcerea de a bifa ceva făcut, ceva terminat. În perioada aceasta, însă, apar stări contradictorii în mintea mea. Rațiunea mă îndeamnă să duc un lucru la bun sfârșit, însă o altă parte, destul de vocală în ultimul timp, îmi șoptește că poate nu mai are sens să ne agităm, că ”țara arde și baba se piaptănă”? 

În opinia Danei Olariu, ”acest mesaj al minții noastre sună destul de critic și este nedrept față de noi. Pentru că, momentan, cei mai mulți dintre noi n-au ce face mai mult. Nu sună prea eroic, dar a sta acasă și a ne face treaba în siguranță, ținându-i astfel și pe alții în siguranță, e cam tot ce putem face. Dar în timpul ăsta ne ținem pe picioare, ne străduim să ne adaptăm, comunicăm cu oamenii din jurul nostru, muncim, ne hrănim, îi hrănim şi pe alţii, ne încurajăm, îi încurajăm, îi îngrijim şi aşa mai departe. Când mintea ne duce în altă direcţie, ne-ar fi de folos sa luăm o mică pauză, să ne ridicăm de pe scaun, să ne mişcăm un pic sau să ne relaxăm, să-i dăm ocazia minţii să se odihnească. Şi, dacă nu vrea să se odihnească, să o provocăm din nou la dialog”.

Colegii, profund umanizați

În fiecare colectiv există o parte umană. Știm când copilul unui coleg are febră, ne cunoaștem preferințele culinare (doar mâncăm împreună la prânz). Însă acum avem ocazia să ne vedem în cele mai cumplite momente de tensiune, când reacțiile se acutizează și devin (uneori prea) autentice. Suntem mai mult decât piese dintr-un puzzle funcțional: ”Suntem oameni, până la urmă. Și lucrăm cu oameni care au emoții, griji și probleme, ca și noi. Chiar şi momentele cele mai grele din vieţile noastre pot aduce şi ceva bun. Iar acest lucru, legat de conştientizarea umanităţii celorlalţi, ar putea fi una dintre consecinţele bune ale crizei prin care trecem astăzi. Pe mine, personal, momentul în care am conștientizat că în spatele fiecărui om e o poveste și am învățat să privesc omul din această perspectivă mai largă, m-a ajutat foarte mult în relațiile cu ceilalți, dar și cu mine. Am devenit mai flexibilă, mai înțelegătoare, mai tolerantă, mai bună, am învăţat să accept vulnerabilitatea și să am mai multă compasiune. E posibil ca această experiență comună să aibă un efect asemănător și să ne apropie. Să ne ajute să ne acceptăm mai ușor umanitatea. Suntem cu toţii împreună aici, fie că vorbim doar de o perioadă trecătoare, cum este cea pe care o trăim acum, fie că vorbim despre viaţă în general”, explică psihoterapeutul Dana Olariu.

Emoții intense și reacții pe măsură

Neliniște, frică, tristețe, uneori panică: sunt doar o parte dintre emoțiile pe care le trăim în perioada asta. Și le trăim cu toții deodată, sunt generate de o realitate comună. Dana Olariu ne asigură că, atâta timp cât emoțiile nu ne fac nefericiți și nefuncționali, le putem trăi pur și simplu. Iar dacă iscă reacții indezirabile în raport cu colegii sau față de propriile noastre valori, recomandarea este să comunicăm: ”În cazul în care conștientizăm că am greșit, că am reacționat exagerat, că am nedreptățit, că am rănit în vreun fel pe cineva, putem să ne cerem scuze. Nu e o rușine să greșim, să ne recunoaștem greșeala și să încercăm să o îndreptăm. Sună banal, dar de multe ori nu este ușor. Pentru relația cu noi înșine, putem să ne întrebăm ce ne-a făcut să reacționăm într-un mod în care n-am fi vrut. Putem discuta asertiv cu colegii, să le spunem cum ne-am simțit, ce motivație am avut, ce nevoi am fi avut și să-i întrebăm și pe ei ce nevoi au de la noi. Să încercăm, într-o manieră conștientă, să ne facem viața mai ușoară unii altora”.

Micro-paşi recomandați de Dana Olariu:

Identifică frumosul! 

Creierul nostru are o abilitate fantastică de a găsi lucruri negative, pe care le percepe periculoase pentru noi, fie că este raţional sau nu, real sau nu. Putem învăţa, cu exerciţiu, să identificăm ceea ce este bun şi frumos în jurul nostru şi în noi. Putem practica recunostinţa. Sunt, și acum, multe lucruri pentru care putem fi recunoscători, e nevoie doar să ne dăm voie să le conştientizăm.

Ia-ți ”temperatura emoțională”!

La sfărşitul fiecărei zile, este bine să ne dăm nişte timp cu noi înşine. Să ne întrebăm, aşa cum am întreba un prieten drag, ”ce faci, cum te simţi?”. Să practicăm puţină meditaţie sau nişte mici exerciţii de respiraţie sau relaxare. Asta ca să nu ajungem să fim copleşiţi de emoţii şi gânduri negative, ca să putem face puţină curăţenie în mintea şi în sufletele noastre.

Respectă un program!

Este foarte important să nu depăşim orele de program doar pentru că suntem acasă. Disciplina şi rutina, care sună atât de plictisitor, ne pot fi de real ajutor, fără ele riscând să muncim mai mult decât ne ţin curelele, să ne simţim copleşiţi şi obosiţi, să ne pierdem din motivaţie sau entuziasm, să nu ne mai ocupăm de noi, să sacrificăm din timpul petrecut cu cei dragi, live sau online.

Citește și:

Coronavirus: când casa devine birou

Cercetătorii de la Yale au descoperit cea mai eficientă metodă de reducere a stresului și a anxietății

Author(s)

  • Ruxandra Rusan

    Jurnalist, editorialist Thrive Global România

    Ruxandra Rusan a lucrat în presa scrisă, radio, televiziune și, mai nou, în online. Este practician NLP și pasionată de psihologie. A avut ocazia să intervieveze personalități din diferite domenii și să învețe de la fiecare câte ceva. Crede că fiecare încercare prin care trecem ne ajută să ne vindecăm de ceva care ne apasă sufletul. Este și mama unui adolescent, iar asta vine cu un proces interesant de redefinire.