SELF-IMPROVEMENT//

Autoreglarea emoțională pe repede înainte

Vorbim despre relații sănătoase, despre fericire, despre stabilitate emoțională, despre cum suntem maeștrii propriei vieți. Vorbim mult despre a acționa, dar ce facem cu emoțiile noastre de fiecare zi?


În următoarele 5 minute vei afla:

De ce este important să ne trăim emoțiile și nu să le evităm.

– În ce fel influențează stările emoționale ale mamei formarea circuitelor cerebrale ale creierului copilului.


În limbaj liber, emoțiile nu sunt rele sau bune, ci doar unele dintre ele ne provoacă durere, iar cei mai mulți dintre noi nu vrem să simțim durere, să simțim tristețe, să ne simțim rău, etc. Cele mai multe persoane înțeleg conceptul de reglare emoțională prin a schimba modul în care se simt în fața unei situații dificile. De exemplu, a nega sau a evita emoția (de exemplu durerea) atunci când pierzi pe cineva drag, nu înseamnă nici pe departe că te autoreglezi emoțional!

Schimbarea modului în care mă simt legat de un eveniment înseamnă că trăiesc conștient o nouă emoție, diferită de ceva ce trăisem ințial și care părea că nu mă conduce nicăieri!

Acest timp de schimbare se face printr-un set complex de abilități care te ajută să ai reacții emoționale diferite,  astfel trăiești o nouă emoție legată de același eveniment greu de traversat!

Ce sunt emoțiile?

Emoțiile sunt un răspuns complex la o situație care-l conduce pe subiect spre a modifica o experiență subiectivă și astfel apar schimbări comportamentale, dar și fiziologice. Specialiști ca Gross, Thompson, Mauss etc. susțin că emoțiile pot fi privite fie ca o provocare, fie ca o oportunitate. Astfel: 

  • Emoțiile au mai multe fațete și conduc la schimbări ale expresivității faciale sau la schimbări fiziologice sau comportamentale;
  • Emoțiile sunt maleabile (adică le putem da forme diverse în funcție de context) sau același context care se repetă mâine poate fi asociat cu alte emoții pe care le simțim;
  • Emoțiile se comunică adesea prin cuvinte, dar putem citi emoțiile noastre sau ale celor din jur și prin sunete, expresii, gesturi;

Specialiștii atrag atenția asupra faptului că a ne înțelege emoțiile înseamnă a reuși să conștientizăm un proces emoțional (sunt conștientă de ce simt sau încerc inconștient  să controlez ce simt?) sau să ne cunoaștem felul în care emoțiile ne influențează gândurile, acțiunile, comportamentele.

Autoreglarea emoțională

Gabor Maté în cartea Minți împrăștiate. Originile și vindecarea tulburării de deficit de atenție dedică un capitol atașamentului și reglării emoționale și atrage atenția că un adult reușește să se autoregleze emoțional în funcție de tipul său de atașament, care survine în urma relației dintre făt și mamă, dar și că reglarea emoțională se poate învăța în timp cu ajutorul terapiei și conștientizării tipului de atașament, dar și a nevoilor neîndeplinite care adesea sunt cele mai active triggere ale adultului cu un atașament nesănătos! 

Apoi, Daniel J. Siegel în cartea Mindsight: noua știință a transformării personale atrage atenția asupra faptului că abilitatea noastră de a ne regla emoțiile depinde de sentimentul că (poate) cea mai semnificativă persoană din viața noastră trece simultan printr-o stare similară și aici face referire la primele luni de viață ale unui copil și capacitatea mamei de a se conecta cu el și de a rămâne conectată cu el. 

Iar Siegel ne reamintește ceea ce a descoperit neuroștiința, și anume că formarea circuitelor cerebrale ale creierului este influențată de stările emoționale ale mamei și totodată copilul preia stresul (și nu numai) pe care aceasta îl traversează! 

Am scris despre ce susține Siegel și pentru a veni în întâmpinarea noastră, a tuturor cu faptul nu suntem defecți dacă nu ne reglăm emoțional, dar în același timp putem învăța asta pentru a fi mai bine cu noi înșine!

În același timp, consider că dacă știm și de unde vin emoțiile noastre la nivel biologic, traversăm un sfert din drum și devenim mai înțelegători cu noi înșine. Așadar, răspunzătoare de reglarea emoțională sunt zonele cortexului. Astfel creierul limbic, care mai este numit și creierul ”sincer” sau creierul emoțional se ocupă de felul nostru de a reacționa la ceva ce se întâmplă în jur. Pe scurt, el filtrează informațiile din exterior pe care corpul le preia cu ajutorul a diferite stări pe care le putem avea sau le putem simți!

Totodată studiile arată că atunci când creierul limbic este mai puțin activ, noi ne simțim bine, trăim adesea stări pozitive. Provocările apar atunci când stările noastre emoționale preiau controlul. 

Când devine creierul limbic activ? Când experiențele din registrul nostru obișnuit sunt perturbate de evenimente neprevăzute, care ne surprind. Specialiștii susțin că e important să ne menținem obiceiuri zilnice care ne fac bine, astfel încât atunci când creierul limbic devine activ să putem ține pasul cu el, adică să putem rămâne în emoții fără a avea diverse comportamente care ne distrug obieciurile bune sau ne modifică mult starea emoțională și ne scot din cotidian.

Auto(mini)reglarea mea emoțională

Istoria mea personală legată de emoții și de exprimarea lor e tare săracă. N-am fost un copil care să fie lăsat să-și exprime liber emoțiile, indiferent de natura lor, și cumva limbajul copilului care am fost a fost descris multă vreme de obediență și de o tânără complet nesigură pe ea însăși. Emoțiile mele, majoritatea dintre ele, atât cele de bucurie, dar și cele de tristețe/furie veneau adesea precum o furtună care mă istovea. Nu știam ce să fac cu ce simt și nici să mă las să simt. Fugeam de ele și dezvoltasem în timp o gamă diversă de mecanisme, astfel încât să blochez toate emoțiile pe care le simțeam, dar au fost și multe momente în care ele m-au copleșit și m-am simțit jenată sau rușinată de multe dintre ele!

La 22 ani, cu ajutorul unui terapeut, am înțeles că doar gândesc (”ești doar minte”, auzeam asta de multe ori de la terapeutul meu din acea vreme) și că nu folosesc limbajul emoțiilor. Așadar, cu sprijinul lui,  am început să dau atenție emoțiilor mele în mod conștient. În timp, am reușit să le las să se exprime și să le învăț forma. Sunt și acum multe tipare vechi, dar am și mai mult curaj să le analizez decât aveam acum ceva ani!

Propria experiență m-a învățat că reglarea emoțională se întâmplă și când eu știu că: 

  • emoțiile, toate emoțiile pot fi trăite și acceptate pe deplim și au un rol bine definit;
  • emoțiile au scop, iar eu am identificat următoarele: 

a. mă ajută să reacționez (nu mai repede, dar mai sănătos în cele mai multe cazuri); 

b. mă protejează; 

c. mă învață să cresc emoțional;

  • evitarea emoțiile mi-a arătat că, la următorul eveniment greu de gestionat, sunt de neoprit și mă simt invadată de ele și nu mai reușesc să le filtrez în vreun fel; astfel, se reactivează multe tipare vechi cum ca nu sunt in stare, trebuia sa .., nu e bine ca …, intodeauna … etc.
  • emoțiile mele nu sunt valorile sau credințele mele de viață. Am diferențiat valorile mele care reprezintă idei, principii după care îmi ghidez viața de ceea ce simt uneori și ceea ce simt mă va ajuta să  mă cunosc, dar și să experemntez lumea din jur și lumea mea interioară;
  • emoțiile sunt mereu adevărate și corecte – ceea ce fac cu ele, ceea ce cred despre ele, ceea ce gândesc despre ele, cum mă comport când sunt cu ele  = toate aceste traiecte pot fi greșite și disfuncționale, dar nu ce simt eu în legătură cu o situație sau alta;
  • emoțiile pe care le simt nu sunt acțiunile sau comportamentele mele: când mă simt furioasă, nu înseamnă și că lovesc pe cineva sau ceva. Am înțeles că emoția nu trebuie să conducă automat și la „a face ceva”. Stau cu ea. Și experiența mea din trecut mi-a arătat că emoțiile (de toate felurile) au un timp limitat.
  • emoțiile trebuie trăite: să le las să fie, să mă las pe mine însămi să le simt. Am învățat să le las să se consume pentru a putea merge mai departe și asta a fost pentru mine cea mai grea lecție;
  • emoțiile mele sunt diferite de mine. Emoțiile mele sunt ceea ce simt eu și ele sunt doar un aspect din ceea ce reprezintă identitatea mea. Cine sunt eu nu reprezintă același lucru cu ceea ce simt eu în diverse situații. 
  • Uneori, emoțiile sunt atât de puternice, încât simt că însuși corpul meu nu mă mai ascultă (îmi bate inima foarte tare, am un nod în gât, mă doare stomacul, îmi este frig/cald, mănânc necontrolat, mă doare capul, nu pot să dorm etc.) și atunci, mai mult decât oricând, am răbdare cu mine și cu ele. Mai ales atunci, ele îmi oferă diverse insight-uri, care mă ajută să ma decopăr pe mine însămi.

   În lumina celor menționate mai sus am învățat că reglarea emoțiilor are nevoie de timp, exercițiu și răbdare, iar pe mine mă mai ajută o teorie: dacă autoreglarea emoțională ar fi simplă și ușor de învățat, eu și oamenii de lângă mine am fi putut să ne reglăm emoțiile repede și într-un mod sănătos și rapid, iar în jurul meu ar dăinui echilibrul. 

Dar mai știm că nu simplificarea emoțiilor e o soluție, ci cum le traversăm pentru a ne fi mai bine în prezent și pentru a ne apropia mai mult de noi înșine!  

Citește și: 

Consecințe Vs. Pedepse

Psihologul ne învață cum să trecem cu bine de perioada de izolare

S-ar putea să-ți placă și…

SELF-IMPROVEMENT//

Inteligența emoțională: ce este și cum poate fi îmbunătățită

SELF-IMPROVEMENT//

Relații sănătoase Vs. relații toxice

MISIUNE//

Educație sexuală sau inocență?

Înscrie-te pentru a primi newsletter-ul

Thrive Global
Curajul este ca un mușchi. Și știu din proprie experiență că pe măsură ce îl exersezi devine din ce în ce mai ușor să nu te lași copleșit de temeri.

- Arianna Huffington

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență plăcută. Pentru a continua navigarea pe site trebuie să fii de acord cu uzul lor. Mai multe informații despre modul în care folosim cookie-uri poți afla citind politica noastră de confidențialitate.