În următoarele 5 minute vei afla:

– De câte tipuri este anxietatea și cum se manifestă.
– Când ne este de folos frica. 


Dacă te-ai confruntat cu un episod de anxietate, nu te îngrijora – aproximativ 1 din 3 oameni se confruntă cu cel puțin un episod de anxietate pe parcursul vieții. Anxietatea a devenit extrem de comună în societatea în care trăim, care exercită o presiune din ce în ce mai mare de a performa în toate sectoarele vieții noastre, cu puține momente de relaxare și deconectare și cu multe provocări la nivel de societate. Dar anxietatea nu ascunde doar asta. Anxietatea este deseori un paravan bun pentru tristețe, furie sau alte sentimentele pe care nu vrem să le trăim și pe care le îngropăm, pentru care găsim portițe de scăpare temporare ținându-ne ocupați și deconectați. Anxietatea este și o consecință a unor evenimente noi sau vechi din istoria personală pe care nu le-am integrat în psihicul nostru. Sau o modalitate prin care rezolvăm inconștient situații pe care nu le putem rezolva și care planează asupra noastră.

Cum se manifestă anxietatea?

Anxietatea se manifestă în multe feluri. Uneori, ea poate să fie mascată de un stil de viață extrem de activ și putem pune multe dintre aceste simptome doar pe baza stresului. Alteori, dezvoltăm fobii care ne restricționează viața. Sau poate ne dorim atât de mult să excelăm, încât orice mică abatere de la ceea ce ne-am propus ne înfurie și ne dezechilibrează.

Acordă-ți timp și răspunde-ți la întrebările de mai jos: Simți deseori o frică intensă și nejustificată de un pericol sau de eșec? Te simți obosit, încordat, îngrijorat? Ai probleme de concentrare, irascibilitate? Ai uneori stări de tremurat, puls accelerat, dureri în piept, greață, senzații de sufocare, nod în gât? Ai trecut recent printr-un eveniment care ți-a generat multă neliniște? Îți dorești să faci performanță cu orice preț și orice abatere de la ceea ce ți-ai propus îți provoacă multă neliniște? Îți vine greu să te relaxezi și de multe ori cauți adjuvanți pentru a reuși să te deconectezi? Eviți să vorbești despre sentimentele tale? Încerci să nu te gândești la tine?

Deși se manifestă în multe feluri, un lucru este cert. Anxietatea ne afectează viața, relațiile și starea de bine. Cu ea nu mai suntem la fel. Ne însoțește ca o umbră și, cu cât o negăm mai mult, cu atât își face mai simțită prezența.

De câte tipuri este anxietatea?

Anxietatea se manifestă în mai multe forme. Poate fi o anxietate generalizată, așa cum este definită în DSM V, care se manifestă ca o îngrijorare constantă, non specifică, sau poate fi o formă mai agresivă, așa cum este atacul de panică. 

La alte persoane se poate manifesta prin frici mai specifice, cum este cea de spații aglomerate – agorafobia – sau de diverse animale sau insecte. Mai putem vorbi și de fobie socială, atunci când interacțiunile sociale ne provoacă o frică mare și ajungem să evităm întâlniri și oameni din acest motiv, de anxietate de separare – o frică care se manifestă în special la copii, de a pierde persoana de atașament și care devine îngrijorătoare dacă se permanentizează în afara etapelor de dezvoltare firești – sau de mutism selectiv, atunci când persoana amuțește în fața anumitor oameni. Să nu uităm că există o comorbidate mare între depresie și anxietate, astfel că în multe cazuri ele sunt împreună.

Este anxietatea o frică?

Deși anxietatea se aseamănă cu frica, ea diferă de aceasta prin faptul că nu există un obiect al fricii concret, ea este difuză și ne însoțește pe nespusă masă. Anxietatea se aseamănă cu o frică, dar nu are legătură cu prezentul ci, cel mai adesea, cu experiențe din trecut care ne-au marcat și care sunt încă prezente cu noi. Chiar și așa, nu uita că și frica și anxietatea au rolul lor. Emoțiile nu sunt negative sau pozitive. Frica ne ajută să supraviețuim, ne face să ne luăm măsuri de prevenție și protecție, iar anxietatea, la rândul ei, ne transmite ceva. Deși este dezadaptativă, afectându-ne viața, relațiile și nivelul de bine, anxietatea este și un semnal de alarmă că ceva nu funcționează bine. Deși poate e mai greu să o vedem din această perspectivă, ea ne vine în ajutor și, într-un anume fel, ne ferește de ceva de creierul nostru consideră periculos. 

Dacă mi-e frică, înseamnă că sunt anxios?

Există situații în care este perfect normal să-ți fie frică sau în care să ai sentimente de neliniște. Dacă cineva drag este în spital sau trece printr-o operație, este firesc ca acest lucru să te îngrijoreze. Atunci când traversăm o perioadă de pandemie, frica este de asemenea justificată și firească. 

Dacă ajungem însă la atacuri de panică și devenim total disfuncționali sau dacă frica noastră persistă mult timp după ce situația deja s-a încheiat, atunci e cazul să ne uităm mai cu atenție la ce s-a întâmplat. Este posibil să nu mai fie vorba de frică, ci de anxietate sau de un sindrom de stres post traumatic. 

Cu ce să nu o confundăm?

În primul rând, este important să nu numim anxietate ceva recent ce s-a întâmplat în viață și este firesc să ne genereze temporar o stare de tensiune. Dacă ai avut recent o experiență neplăcută, e nevoie să-ți acorzi timp să vezi cum evoluează lucrurile. Dacă te-ai separat, ai pierdut pe cineva drag, ți-ai pierdut job-ul sau ai avut vreo altă dezamăgire recentă sau situație foarte tensionată, e important să ceri ajutorul prietenilor sau unui specialist, dar nu te grăbi să numești starea pe care o ai anxietate, decât dacă vorbim de simptome puternice. Altfel, o stare de tensiune în anumite momente din viață este perfect firească.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.



Anxietatea poate fi confundată adesea cu sindromul de stres post traumatic. Acesta se manifestă prin evitarea a tot ceea ce are legătură cu un eveniment specific, pe de o parte, și prin gânduri intruzive, mecanisme de evitare, coșmaruri, pe de altă parte. Aceste simptome sunt legate de un eveniment punctual, traumatic, cum ar fi o situație în care viața personală a fost pusă în pericol, a fost pierdută integritatea fizică sau persoana a fost victimă sau martor al unui abuz sexual.

De unde vine?

Anxietatea nu poate fi separată de experiențele noastre și de cine suntem. Deși multă lume se confruntă cu anxietatea, ceea ce experimentează fiecare este diferit. De aceea, nu există o regulă general valabilă pentru toată lumea. Anxietatea poate masca multe lucruri: frica de a ne apropia, frica de a fi dezamăgiți, tristețe netrăită care plutește în psihicul nostru și are nevoie să fie recunoscută, furie pe care nu ne permitem să o manifestăm, experiențe neplăcute pe care nu le-am integrat și care s-au transformat într-o stare permanentă de frică. 

Trebuie să luăm în calcul că ea este, deseori, o manifestare secundară, o fugă de ceva ce creierul nostru a perceput ca fiind prea dureros la momentul respectiv sau poate un mecanism de apărare pe care l-am preluat inconștient. Indiferent ce înseamnă însă pentru noi, este important să o numim și să o recunoaștem ca făcând parte din noi într-un anumit punct al vieții. 

Tocmai pentru că sursele ei sunt atât de diferite și legate de experiența personală a fiecăruia, deși ne folosim de conceptualizare să o numim, este necesar să vedem în individualitatea ei, nu în generalitatea ei. Ea spune o poveste de viață, nu este doar un dezechilibru chimic apărut din senin.  

Ce facem?

Tulburările de anxietate pot fi tratate cu o varietate de opțiuni, incluzând psihoterapie, strategii de coping, care includ tehnici de relaxare și meditație și schimbarea stilului de viață, sau, în anumite cazuri, medicație. 

O formă eficientă de psihoterapie pentru bolnavii cu tulburări de anxietate este considerată terapia cognitiv-comportamentală (CBT), care este orientată către identificarea gândurilor negative, dar și către expunere și desensibilizarea, teoria schemelor sau EMDR, în cadrul căreia se procesează amintirile declanșatoare din trecut. Terapia de familie sau terapia de grup și-au demonstrat și ele eficacitatea și sunt puse pe lista terapiilor recomandate de Asociația Americană de Psihoterapie, iar lista poate continua. 

Tehnicile de relaxare și de mindfulness sunt de asemenea utile în menținerea unui stil de viață sănătos, mai ales dacă simtopmatologia nu este severă. Odihna, hrana sănătoasă, relațiile bune și un stil de viață echilibrat ne vor ajuta să facem față perioadelor dificile. Iar dacă anxietatea este încă acolo și nu te lasă să trăiești viața pe care ți-o dorești, poate a venit momentul să stai de vorbă cu ea… poate avea ceva important de spus.

Citește și:

Experții au decodificat aceste 7 vise anxiogene care apar frecvent

Tu ”plantezi” anxietate în copilul tău?

Author(s)

  • Roxana Grigorean

    psiholog și psihoterapeut

    Psiholog și psihoterapeut, individual, de cuplu și familie, specializat în psihoterapie sistemică integrativă și psihotraumatologie, specialist în comunicare. După 10 ani petrecuți în mediul corporate, în care a acumulat o vastă experiență în marketing și comunicare, a pornit pe cont propriu ca psiholog și psihoterapeut. Înțelege provocările de zi cu zi cu care ne confruntăm atât în viața profesională, cât și în cea personală și susține oamenii în propriul drum de descoperire și dezvoltare personală, dar și organizațiile în procesul de creștere și adaptare. Crede că putem construi o societate și o lume mai bună, dar și organizații mai profitabile și mai adaptabile, investind în sănătatea mintală și în prevenție. Susține în mediul public programul flexibil pentru părinți și organizează workshop-uri despre empatie, stres, anxietate și burnout pentru a contribui la creșterea stării de bine în organizații. Îi puteți scrie Roxanei pe adresa [email protected] și îi găsiți articolele pe selftalks.ro.