În următoarele 5 minute vei afla:
– Care a fost momentul în care Ada Galeș a luat cea mai grea hotărâre din viața ei.
– Care este cel mai important eșec din viața Adei și de ce a simțit în ultimii trei ani că nu l-a depășit încă.
Thrive Global: Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață?
Ada Galeș: Plăcerea de a bea cafea. Uneori am seri în care abia aștept să mă culc, pentru că știu că o să-mi savurez momentul de dimineață la cafea.
Nu vreau să duc întrebarea în derizoriu, așa că admit că-mi place viața. Îmi pare că sună ciudat când recitesc: „îmi place viața”, dar, da, asta e, chiar îmi place. Am muncit mult să fac să-mi placă.
TG: Te grăbești de dimineață? Ești în criză de timp?
AG: Am reușit să dezvolt o rutină în care să-mi dau timp să fac toate lucrurile pe care le vreau înainte să ies pe ușă. Nu sunt foarte multe și-mi permit și să „pierd vremea” dimineață citind tot felul de articole sau știri. Dar înainte de asta meditez 10 minute. Eu folosesc Waking Up by Sam Harris.
TG: Cum prioritizezi lucrurile când ai multe de făcut?
AG: În primul rând, orice am de făcut sub 30 de secunde fac în clipa aia. Nu amân. După care, încerc să fac o listă și să rezolv cât pot din ea. Am observat că e util să-mi planific și momentele de relaxare, curățenie sau creativitate.
Zilele astea, de pandemie, fac un pic opusul. Mi-am adus aminte că am tot zis în ultima perioadă că-mi doresc o vacanță și că sunt obosită. Pentru că tind să fiu perfecționistă și înclin să mă încarc cu tot felul de lucruri pe care vreau să le fac, am decis că „îmi iau o perioadă vacanță”. După primele trei zile, în care am făcut lucruri neplanificat, de exemplu am făcut un puzzle toată ziua, am observat că sunt în disconfort și am auzit o voce în capul meu: „pfff, am făcut doar un puzzle, așa nu progresez, aș fi putut să citesc, să pictez, să învăț să cânt la pian, să fac un plan pe ore de care să mă țin etc.”. După acest eveniment, am decis că „mai rămân în vacanță” și că-mi propun activ să învăț să stau. Nu doar să „stau câteva ore”, nu doar să meditez, ci să nu știu ce o să fac mâine sau peste câteva ore și să nu „îmi dau nimic de făcut”.
TG: Care e secretul tău pentru o viață mai bună?
AG: Sănătate și igienă mentală. Multă lume m-a întrebat ce fac în perioada asta și dacă „am timp de ei”. De curând mi-am luat acreditarea de consilier de dezvoltare personală, așa că dacă aveți nevoie de mine, aici sunt.
Cu ce pot să vă ajut? În primul rând, ceea ce îmi doresc este reducerea stresului și creșterea încrederii în sine.
Pot să vă ajut să vă observați anxietatea cauzată de criza prin care trecem.
Pot să vă ajut să vă organizați timpul mai bine.
Pot să vă ajut să vă observați gândurile și să dezvoltați o igienă mentală.
Pot să vă ajut să aveți relații echilibrate cu cei din jur în perioada asta, fie că vorbim de relații de cuplu (ăsta e și obiectul meu de studiu perioada asta), sau familiale (părinți-copii), sau de prietenie.
Mi-ar plăcea să ating subiecte ca mindfulness, meditație, feminitate / masculinitate, iubire necondiționată, cu cei care vor să afle mai multe despre asta. Mi-ar plăcea să vă ajut să observați că sunteți cea mai bună variantă a voastră și că fiecare dintre noi are capacitatea să fie bine și sănătos/sănătoasă emoțional. Scopul meu a fost și este întotdeauna autonomia, așa că îmi doresc să vă ajut concret pe o problemă clară și menționez că lucrez doar cu oameni „sănătoși”, dar vă pot recomanda oricând un psiholog acreditat în care am încredere.
Aș vrea să intru un pic în detalii despre formula de plată: nu cred în economia centrată pe profit, iar în ceea ce privește consilierea, pot să fac lucrurile după următorul model în care cred. Plata este la latitudinea clientului în funcție de cât câștigă și de cât crede că valorează serviciul. În felul acesta au acces atât oamenii care nu-și permit, cât și cei care îi pot susține pe ceilalți în procesul lor.
O să vă dau un exemplu concret: eu pot plăti 12 lei pentru cafeaua pe care mi-o doresc, dar pot plăti și 15 lei, în cazul în care vreau să susțin pe cineva care nu poate plăti deloc. În ceea ce privește consilierea, se va discuta și cât crede fiecare că valorează “cafeaua”. Asta e modelul pe care-l aplic și în criză, și în afara ei, bazându-mă pe concepte de sacred economy și gifting community.
În această perioadă o parte din tot ceea ce voi câștiga se va duce către cauza asta, în sprijinul actorilor independenți care trec acum printr-o perioadă foarte grea.
TG: Când simți că ești prea stresată sau prea copleșită de viață, ce faci ca să ieși din acea stare?
AG: Îmi dau voie să simt toate emoțiile și apoi să observ că ele sunt generate de gânduri, care nu sunt reale. Martie se preconiza o lună mai liberă. Urma să plec câteva zile în vacanță în Grecia. Practic, acum ți-aș fi scris de pe o terasă din Atena. În ziua în care mi-am anulat vacanța din cauza epidemiei, mi-a fost destul de greu, s-au pus pe hold mai multe proiecte în aceeași zi și am avut impresia că „nimic nu o să mai fie bine niciodată”. Am respirat și am așteptat să treacă.
Mi se întâmplă să fiu uneori paralizată de gânduri care-mi declanșează anxietatea, dar, în același timp, pot să mă uit în jur, să observ obiectele pe care le văd, senzațiile fizice, să mă readuc în prezent și cu toate că-mi sunt date planurile peste cap, cu toate că mă confrunt cu incertitudine, să-mi dau seama că în momentul ăsta scenariile din capul meu nu sunt reale și să o iau treptat.
Ce pot să fac în legătură cu ceea ce mă sperie? Ține de mine? Pot face ceva în momentul ăsta? Care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Se întâmplă acum?
Și concret, mă ajută mult să fac curat.
Mai spăl o dată chiuveta, mai dau o dată cu aspiratorul.
TG: Cum scapi de gândurile rele? Ce-ți aduce optimismul?
AG: Le observ și încerc să fiu cât mai recunoscătoare pentru ceea ce am.
Unul dintre cele mai bune exerciții pentru mine este să notez în fiecare zi un lucru care m-a făcut să zâmbesc și ce am făcut eu pentru asta.
Voi da cel mai simplu exemplu: am zâmbit pentru că era soare. Am observat că e soare.
TG: Care este pentru tine semnalul de alarmă că ai pus prea multă presiune pe tine, că ai ajuns la capătul puterilor?
AG: Când starea mea emoțională devine afectată de la oboseală. Acum vreo două săptămâni, când eram după luni de zile de repetiții și spectacole fără pauză, am observat că încep să fiu din ce în ce mai sensibilă și mai puțin optimistă.
Am încercat să respir și am reușit să mă concentrez pe ce am de făcut, cu toate că ajunsesem la o limită a psihicului și corpului meu, am luat-o pas cu pas, oră cu oră.
TG: Ce sfat ți-ai da ție, cea de la 20 de ani?
AG: Nu știu dacă mi-aș da vreun sfat. Mi-aș spune următoarele:
”Te cred că ți-e greu, îți promit că o să fie bine. Ai încredere oarbă în tine!”.
TG: Spune-ne o mică schimbare, pe care ai făcut-o în viața ta, ca să te conectezi mai bine cu ceilalți.
AG: Am învățat să ascult și să am compasiune. Ceea ce a însemnat să înțeleg că fiecare om are libertatea de a face atât cât poate. S-ar putea să avem păreri diferite în multe situații, dar încerc cât pot să-mi dau seama că ceea ce spune cel din fața mea nu este despre mine.
TG: Faci ceva anume ca să-ți menții concentrarea?
AG: Cred că mi-am antrenat-o de-a lungul timpului. Ce pot să recomand e să rămâi prezent atât în momentul în care începi să faci ceva, cât și pe parcurs.
O să dau un exemplu: am de spălat geamuri (ceea ce am făcut eu zilele astea) și am luat-o treptat, fiecare geam, fiecare pulverizare, am încercat pe cât posibil să fac doar asta în mintea mea. Să spăl geamuri.
Se poate aplica la orice avem de făcut. Acum mă străduiesc să scriu interviul, cu toate gândurile și îngrijorările care mi-ar putea încolți în minte legate de criza prin care trecem, dar încerc să fac doar asta.
TG: Care e cartea care ți-a schimbat viața?
AG: Ultima carte care m-a dat peste cap a fost The ending of time, trei conversații transpuse într-un manuscris, între David Bohm și Jiddu Krishnamurti.
TG: A existat un moment de cotitură în viața ta? Un moment în care ai simțit că ești în fața unei alegeri importante?
AG: La 20 de ani a trebuit să fac o alegere foarte grea pentru mine. Am rămas însărcinată și am ales să fac un avort. E greu pentru mine să menționez asta, dar este cu atât mai important cu cât știu că sunt multe femei care trec prin situația asta și care se simt singure în momentele astea.
Aș vrea să spun că pentru mine (cred că) a fost cea mai bună decizie pe care am putut-o lua. Nu eram pregătită din niciun punct de vedere să fac un copil și să-l cresc, așa cum cred eu că ar fi „sănătos”. Îmi doresc să fac copii și cred că, atât conștient, cât și inconștient de atunci și până acum, am lucrat cu mine cât să devin cea mai bună variantă a mea. Mă simt pregătită să fiu mamă și-mi doresc să am copii.
Cred în familie și în comunitate în ceea ce privește creșterea copiilor.
Cred că familia are o definiție extinsă, susțin familiile de toate felurile, inclusiv pe cele LGBT care-și doresc să crească copii împreună. Îmi doresc să implic viitorii bunici și prieteni în creșterea copilului, pe care nu-l consider un bun al nimănui, ci o bucurie și o onoare, pe care o avem în a însoți un pui de om până la maturitate și autonomie.
TG: Când a fost ultima dată când ai simțit că ai eșuat și cum ai depășit momentul?
AG: Acum trei ani, pe când eram angajată la Teatrul din Brașov, am făcut parte dintr-un grup de oameni utopici, care și-au dorit ca activitatea teatrului să se desfășoare fără amestecul Primăriei Brașov. Am simțit că am eșuat nu când ne-au dat afară, pentru că am câștigat procesul, ci în fiecare zi de atunci. La Brașov nu s-a schimbat nimic, iar acum, în cazul sumbru în care va câștiga George Scripcaru în continuare alegerile, Brașovul va rămâne complet în urmă din punct de vedere cultural. Pentru că nimeni din actuala conducere nu înțelege și nu consideră că e importantă o activitate culturală bine organizată, planificată, meritocratică.
TG: Care este ultimul lucru pe care îl faci seara înainte de culcare?
AG: Citesc. Îmi relaxez tot corpul conștient și-mi imaginez cum se detensionează fiecare mușchi în parte.
TG: Împărtășește-ne un citat care te motivează.
AG: Mama mea, Antoneta Galeș, scriitoare, coach și art-terapeut, e oaza mea de inspirație. Așadar, citatul vine chiar de la ea: ”Decizia pe care ai luat-o este cea mai bună, pentru că este singura pe care ai luat-o deja. Nu crede tot ce gândești”. În aceeași idee mai avem: ”Simte, dar mai și gândește!”, ”Fă ordine și curat în jurul tău și în tine!”. Articolele ei le puteți găsi aici.
Ada Galeș este actriță la Teatrul Național din București și consilier de dezvoltare personală. A luat premiul UNITER în 2016 pentru debut, a jucat în “Un om la locul lui”, film pe care îl găsiți pe Netflix, și în piesa ”Pădurea spânzuraților” de la Naționalul bucureștean. Îi place mult cafeaua, adoră să citească, să mediteze, să picteze, să gătească și să poarte conversații despre societate și sensul vieții.
Citește și:
7 lecții de viață pe care le putem învăța de la Malala Yousafzai
Valeriu Nicolae, fondator Casa bună: ”Consider că eșecul este foarte fain și-l caut”