În următoarele 4 minute vei afla:
– Cum se numește burnout-ul în alte limbi.
– Cum contribuie somnul la mentenanța cognitivă.
Moartea din cauza suprasolicitării la muncă are un termen propriu în japoneză (karoshi), în chineză (guolaosi) și în coreeană (gwarosa). În engleză, nu există un astfel de cuvânt, dar victime avem la tot pasul. Și, deși acesta este un exemplu extrem al consecințelor nesomnului, privarea de somn a devenit o epidemie. Este ca o fantomă care bântuie lumea industrializată. Pur și simplu, nu dormim suficient. Iar problema este mult mai complexă – cu mize mai mari – decât realizează mulți dintre noi. Mai rău ca niciodată, atât programul nostru de zi, cât și cel de noapte sunt sub asediu. Numărul de sarcini pe care le înghesuim într-o zi a crescut, așa că valoarea timpului în care stăm treji este mult mai mare.
”Timpul înseamnă bani!”
Faimoasa replică a lui Benjamin Franklin a devenit mantra lumii corporatiste, dar pentru asta am plătit cu lipsa de somn. De la începutul Revoluției Industriale, am început să tratăm somnul ca pe o rudă îndepărtată și plictisitoare, pe care o vizităm fără tragere de inimă, doar din obligație, pentru un timp cât de scurt posibil.
Cercetătorii trag un semnal de alarmă și confirmă ceea ce strămoșii noștri știau instinctiv: somnul nu este un timp mort. Somnul este un moment de activitate neurologică intensă – un timp generos destinat reînnoirii, consolidării memoriei, curățeniei cerebrale și neurochimice, precum și mentenanței cognitive. Valorificat cum trebuie, timpul pentru somn este la fel de important precum cel în care stăm treji. De fapt, dacă dormim suficient, calitatea fiecărui minut petrecut cu ochii deschiși crește.
”Nu ai fost pe fază, ai pierdut!”
Astăzi, însă, cea mai mare parte a societății încă funcționează sub iluzia colectivă că somnul este, pur și simplu, timp pierdut în fața altor preocupări, că putem tăia la nesfârșit din el pentru a ne satisface viețile tot mai ocupate și listele care dau pe-afară de sarcini. Vedem această iluzie reflectată în fraza ”Oricum voi dormi pe lumea cealaltă”, care a invadat conștiința populară, inclusiv într-un hit al lui Bon Jovi, un album al regretatului rocker Warren Zevon și un film polițist în care joacă și Clive Owen. Oriunde te-ai uita, privarea de somn este lăudată și aclamată: ”Nu ai fost pe fază, ai pierdut.” Expresia ”a trage un pui de somn” este și ea reprezentativă: somnul este ceva făcut pe fugă, ultimul pe lista de priorități din cultura noastră. Rețeta succesului în ziua de astăzi, cu definiția sa profund eronată – ”reușești în viață doar prin suprasolicitare și stres” – combinată cu tentațiile unei lumi conectate 24 de ore din 24, pune în pericol somnul mai mult ca niciodată.
Obiceiul de sănătate cel mai subestimat
Potrivit unui sondaj Gallup, 40% dintre americanii adulți sunt privați de somn și dorm cu mult mai puțin decât cele șapte ore minime recomandate. ”Să dormi suficient este la fel de important ca o alimentație sănătoasă, activitatea fizică și purtatul centurii de siguranță”, consideră doctorul Judith Owens, directorul Centrului Pediatric pentru Tulburări de Somn din cadrul Spitalului pentru Copii din Boston. Dar majoritatea oamenilor nu cred că au nevoie de așa mult somn. De aceea, el este ”obiceiul de sănătate cel mai subestimat”, după cum lămurește medicul Michael Roizen, inspector de sănătate la Clinica Cleveland. Un raport al Fundației Naționale pentru Somn susține și el această concluzie: două treimi dintre noi nu dorm suficient în timpul săptămânii.
O criză la nivel mondial
Criza este globală: în 2011, 32% dintre britanicii participanți la studiu au mărturisit că au dormit mai puțin de șapte ore pe noapte în ultimele șase luni. În 2014, numărul deja explodase până la 60%. În 2013, peste o treime din nemți și două treimi dintre japonezii participanți la un studiu au recunoscut că nu dorm suficient în timpul săptămânii. De altfel, japonezii au și un termen, inemuri, care, în mare, se traduce prin ”a dormi pe tine” – adică să fii atât de epuizat, că poți adormi în toiul unei ședințe. Acest lucru este apreciat ca semn de dedicare și trudă, dar în realitate, este încă un simptom al crizei somnului cu care ne confruntăm.
Compania de dispozitive wearable Jawbone colectează date despre somn de la mii de oameni care folosesc aplicația UP de urmărit activitatea. Ca urmare, acum avem un top al orașelor care dorm cel mai puțin. Locuitorii din Tokyo dorm periculos de puțin – doar 5 ore și 45 de minute pe noapte. Seul înregistrează o medie de doar 6 ore și 3 minute; Dubai 6 ore și 13 minute; Singapore, 6 ore și 27 de minute; Hong Kong , 6 ore și 29 de minute, iar Las Vegas, 6 ore și 32 de minute. Când dormi mai puțin decât se doarme în Las Vegas, e clar că ai o problemă.
Tehnologia ne permite să luăm munca peste tot
Bineînțeles, multe dintre aceste lucruri pot fi puse pe seama muncii – sau, mai degrabă, pe seama definiției pe care o dăm muncii, felului în care definim succesul și ceea ce este important în viețile noastre. Credința absolută că munca trebuie să aibă mereu prioritate în programul nostru a fost una costisitoare. Iar consecințele ei s-au înrăutățit pe măsură ce tehnologia a permis tot mai multora dintre noi să ne luăm munca peste tot – în buzunare și genți, pe telefoane – oriunde am merge.
Casele, dormitoarele noastre – chiar și paturile – sunt invadate de bipuri, vibrații și ecrane luminoase. Trăim cu posibilitatea conectării fără sfârșit – cu prieteni, cu străini, cu întreaga lume, cu orice emisiune TV sau film realizat vreodată – doar apăsând un buton care dă, deloc surprinzător, dependență. Oamenii sunt ființe sociale – suntem programați să ne conectăm. Chiar și când nu ne conectăm digital suntem într-o constantă anticipare. Fiind în această stare perpetuă, nu putem să ne deconectăm cu ușurință când vine ora de culcare. Nu prea dăm atenție locului unde ne odihnim, deși avem casa plină de mici altare confortabile unde gadgeturile noastre se odihnesc și își pot reîncărca bateriile.
Să fii conectat tot timpul este acum una dintre cerințele succesului, după cum scria Alan Derickson în Dangerously Sleepy: ”Privarea de somn se sprijină pe un repertoriu de practici considerate esențiale supraviețuirii într-o lume competitivă. Mai mult decât pe vremea lui Thomas Edison, să te privezi de odihna necesară sau să renunți la ea în favoarea lucrurilor asupra cărora deții controlul este considerat rețeta succesului. În special într-o societate activă 24 de ore din 24, șapte zile din șapte, 365 de zile pe an. Americanii au un raționament ideologic mai puternic ca niciodată care disprețuiește lipsa de activitate.”
Iar americanii sunt departe de a fi inactivi. Din 1990 până în 2000, angajații americani au adăugat, într-un an, încă o săptămână de muncă. Un sondaj realizat în 2014 de Skift, un site de călătorii, a arătat că peste 40% dintre americani nu și-au luat nici o vacanță în acel an. Mare parte din timp l-au petrecut tot la muncă și asta sacrificându-și somnul.
Doctorul Charles Czeisler, șeful departamentului de tulburări circadiene și de somn, din Brigham și al Spitalului de Femei din Boston, estimează că în ultimii cincizeci de ani, somnul în timpul săptămânii a scăzut de la opt ore și jumătate la sub șapte ore. 30% dintre angajații americani mărturisesc că dorm șase ore pe noapte sau chiar mai puțin, iar aproximativ 70% își descriu somnul ca fiind insuficient. ”Descurcatul cu mai puțin de șase ore de somn este una din principalele cauze ale surmenajului prin muncă.”
Fragment din Revoluția Somnului: Cum să-ți schimbi viața de noapte, Arianna Huffington, editura Curtea Veche, 2017
Citește și:
8 experți ne împărtășesc cele mai eficiente sfaturi pentru un somn bun în 2020