În următoarele 3 minute vei afla:

– De ce oamenii se schimbă atunci când ajung într-o poziție de putere.
– Cum te afectează emoțional posturile prietenilor de pe Facebook.


De-a lungul timpului, s-au făcut nenumărate experimente psihologice care au ajutat omenirea să-și cunoască slăbiciunile, dar și limitele. Iar unele dintre ele au fost lipsite de etică, în timp ce altele au fost veritabile dovezi de cruzime. Astăzi, există reguli stricte care trebuie respectate la efectuarea experimentelor psihologice. Spre exemplu, Asociația Psihologică a Statelor Unite are un cod de conduită obligatoriu care trebuie urmat cu strictețe, de la consimțământ și până la confidențialitatea experienței, atunci când se desfășoară orice fel de cercetare. Însă normele n-au fost întotdeauna atât de rigide, iar unele experimente au rămas celebre, atât prin rezultatele neașteptate, cât și prin lipsa de etică.

1. Obediența oarbă în fața autorității

În anii ’60, Stanley Milgram a efectuat o cercetare, care a arătat că mulți oameni sunt incredibil de ascultători în fața autorității. Experimentul său a analizat conflictul dintre conștiința unei persoane și obediența în fața autorității. Primind instrucțiuni de la un om de știință, mulți participanți au aplicat ceea ce credeau că sunt un nivel letal de electroșocuri unei persoane nevinovate, în pofida faptului că actorii angajați manifestau grade insuportabile de durere. Studiul a arătat că oamenii sunt capabili de acte groaznice de cruzime atunci când efectuarea lor este ordonată de o autoritate, deoarece acest lucru presupune că nu trebuie să-și asume responsabilitatea. De asemenea, este de remarcat faptul că un procent din participații la studiu (mai mic, ce-i drept!) au nesocotit ordinele autorității și au ales să nu rănească alte persone.

2. Experimentul Facebook

În cadrul experimentului Facebook din 2012, 700.000 de utilizatori de Facebook aleși la întâmplare au fost supuși unor teste psihologice secrete pentru a vedea efectele încărcăturii emoționale ale cuvintelor altora asupra like-urilor și a mood-urilor pe care le-au postat. Practic, Facebook-ul a controlat ceea ce utilizatorii au văzut într-un interval de timp, apoi, luând ca mostră „un procent mic” din cuvintele lor și din fluxurile de știri distribuite, le-au testat pentru a observa o reacție pozitivă sau negativă. Detaliile experimentului au fost expuse într-o lucrare științifică, care a arătat că utilizatorii care au fost supuși cercetărilor au fost predispuși la “contaminare emoțională”, deoarece imitau răspunsul emoțional al postărilor la care au fost expuși. În ciuda rezultatelor, Facebook a primit critici severe și astfel de cercetări n-ar mai putea fi făcute publice în ziua de azi.

3. Gardian și prizonier

În 1971, la Universitatea Stanford a fost realizat un studiu controversat, care a generat foarte multe discuții legate de simplitatea naturii umane. În cadrul cercetării, studenții jucau roluri, fie de guardian, fie de deținut într-o închisoare improvizată. După începerea experimentului, “gardienii” au început să maltrateze “prizonierii”, în timp ce aceștia primeau abuzurile cu resemnare, fără să protesteze.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Concluziile experimentului au fost că, atunci când oamenilor li se oferă un grad de putere/autoritate, în cele din urmă, vor ajunge să abuzeze de ea. Pe de altă parte, cei care sunt puși în situații vulnerabile, vor ajunge să fie subjugați și să considere că nedreptățile sunt justificate.

4. Implantarea amintirilor false

În 1995, Elizabeth Loftus, James Coan și Jacqueline Pickrell au documentat cât de ușor este să implantezi în oameni amintirea fabricată de a se fi rătăcit într-un mall, când erau mici. Evenimentul fals din copilărie a fost pur și simplu descris oamenilor, alături de multe evenimente reale din viața lor. Peste câteva interviuri similare, prin repetiție, amintirea falsă era absorbită de subiecții studiului și luată ca atare. Această cercetare, alături de alte studii conexe, a fost extrem de controversată (mai ales aplicată în contextul legal), deoarece au arătat cât de flexibilă și de nedemnă de încredere este memoria umană, dar și cât de ușor putem fi sugestionați că am fi trăit o experiență care ne e străină. O provocare a studiului Loftus a fost faptul că nu se știe dacă participanții au avut cu adevărat această experiență, foarte comună dealtfel, și interviurile au adus-o la suprafață, sau amintirea falsă chiar a fost implantată.

5. Antidepresivele Placebo

În 2008, Irving Kirsch, un psiholog de la Universitatea din Hull din Marea Britanie, a analizat toate datele de studiu despre antidepresive, publicate și nepublicate, prezentate la Food and Drug Administration din SUA. Împreună cu colegii săi, a ajuns la concluzia că, pentru majoritatea persoanelor cu depresie ușoară sau moderată, beneficiul suplimentar al antidepresivelor versus pastilele placebo nu are o argumentare clinică. Rezultatele au dus la titluri precum „Medicamentele pentru depresie nu funcționează”. Ulterior, alți experți au analizat setul de date Kirsch folosind diverse metode și au ajuns la concluzia că, de fapt, medicamentele antidepresive ar funcționa. Însă Kirsch își susține în continuare ipoteza controversata, și chiar a declarat recent: „În loc să vindece depresia, antidepresivele pot induce o vulnerabilitate biologică ceea ce determină oamenii să fie deprimați pe termen lung”.

6. Provocarea liberului arbitru

Toți credem că deciziile ne apațin, dar studiul lui Benjamin Libet cu ajutorul electroencefalografiei (EEG) a părut să arate că activitatea creierului precede decizia conștientă de a te mișca, de exemplu. O interpretare controversată a acestui studiu e contestarea noțiunii de liber arbitru. Decizia de a te mișca este luată înainte ca creierul să proceseze comanda. Studiul lui Libet a inspirat dezbateri filozofice profunde. Unii filosofi, precum Daniel Dennett, consideră că neurologii au exagerat implicațiile acestor tipuri de constatări, iar alții au evidențiat defecte în cercetarea Libet, cum ar fi lipsa de acuratețe a conștientizării oamenilor de a judeca momentul în care intră în joc liberul arbitru. Cu toate astea, principiul activității neuronale inconștiente, care precede voința, a fost replicat folosind RMN, iar neurologii continuă să argumenteze că activitatea creierului subminează ideea liberului arbitru.

7. Ochi albaști/ochi căprui

Jane Elliott este o profesoară care a devenit celebră datorită experimentului său care a arătat impactul rasismului asupra educației copiilor. În 1968, în dimineața de după asasinarea lui Martin Luther King, Elliott și-a informat elevii că lucrurile se vor schimba în modelul lor de educație. A mutat copiii cu ochi albaștri în fața clasei, aceștia au primit și alimente în plus la prânz, pauze mai lungi și o atenție sporită în clasă.

În timp ce copiii cu ochi căprui au fost, implicit, discrimitați. Profesoara a mers atât de departe încât a prezentat elevilor săi concluziile unui studiu fals, care suținea că oamenii cu ochi albaștri sunt mai inteligenți, datorită unui procent mai mic de melanină. Elevii cu ochi albaștri au început să performeze, în timp ce chiar și elevii buni din grupul cu ochi căprui au înregistrat rezultate mai slabe. De asemenea, cei cu ochi albaștri ajunseseră să se poarte urât cu cei cu ochi căprui. Peste câteva zile, profesoara a inversat situația și s-au înregistrat aceleași rezultate, deși cei cu ochi căprui n-au fost lipsiți de empatie față de colegi. La final, li s-a spus că era un experiment și au învățat o lecție importantă, deși metoda a fost lipsită de etică.

Citește și:

De ce evită cuplurile să meargă la psiholog?

Psihoterapia online: avantaje pentru clienți și psihologi

Author(s)

  • Lavinia Gogu

    editorialist

    Thrive Global România

    Lavinia Gogu este jurnalist, iar de-a lungul carierei a scris despre sănătate, nutriție, wellness, fitness, psihologie, spa, travel, skincare, beauty și lifestyle. A lucrat pentru mai multe publicații, precum revista ELLE sau eva.ro, dar o poți găsi și pe pe blogul personal, www.laviniagogu.ro. Lavinia s-a alăturat echipei Thrive Global România, având rolul de editorialist.