În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce avem obiceiul să ne pupăm pe obraz.
– Care sunt cele mai probabile schimbări permanente post pandemia de coronavirus.
E posibil ca pandemia de coronavirus să ne fi schimbat viața pentru totdeauna. Modificările pe termen lung intervin odată cu inocularea fricii, dar și prin eficientizarea unor protocoale.
Multe dintre obiceiurile noastre sociale, precum strângerea de mână, au debutat prin a răspunde unei nevoi (respectiv, pentru a arăta că omul nu poartă armă, deci intențiile erau pașnice). Și, chiar dacă nevoia respectivă a dispărut de secole întregi, obiceiul s-a păstrat, exact ca-n celebrul experiment The Monkey Ladder.
Dar, ținând cont că studiile susțin că unui om îi ia în medie 28 de zile pentru a-și crea rețeaua neuronală a unui obicei, și două luni ca acel obicei să devină reflex, multe dintre lucrurile cu care ne-am obișnuit în timpul acestei pandemii s-ar putea să rămână alături de noi, pentru că am petrecut mai mult de două luni în izolare. Vestea bună e că nu e totul gri și această criză globală de sănătate poate să ne ofere, pe termen lung, mai mult spațiu și mai mult confort, dar și inconveniente. Deci, la ce ne putem aștepta?
1. Vom păstra distanța fizică
Când ni se face cunoștință cu cineva, suntem obișnuiți să-i strângem mâna, iar când ne întâlnim cu oameni apropiați, avem obiceiul să-i pupăm pe obraz. Însă puțini dintre noi știu că aceste obiceiuri, pe care le luăm de bune, au pornit de undeva. Respectiv, strângerea mâinii drepte e o tradiție care a pornit din Grecia Antică și arăta că persoana nu e înarmată. Dar facem asta și acum, când nu prea se mai pune problema să avem săbii cu noi. Iar pupatul pe obraz, obicei preluat atât de elvețieni (care se pupă de trei ori!), de englezi (care pupă aerul de lângă obraz), cât și de noi, și poartă numele de la bise, s-a format în timpul Revoluției Franceze, ca obicei republican bazat pe principiile: libertate, egalitate, fraternitate. Amintesc de aceste lucruri pentru a accentua faptul că unele obiceiuri râmân, chiar dacă motivele pentru care au fost inițiate dispar. Însă, pentru orice învăț există dezvăț. Și mi-am dat seama că aceste contacte fizice, care țin de etichetă, sunt pe cale de dispariție zilele trecute, când m-am văzut cu o prietenă și am pupat-o pe ambii obraji, fără să mă gândesc de două ori – m-am bucurat atât de tare să o văd, încât am uitat de pandemie. Iar reacția ei (și anume, de stupefacție!) m-a făcut să-mi amintesc imediat de situația curentă, de pandemie, distanțare etc. Și, probabil, încet-încet ne vom pierde aceste obiceiuri.
2. Mai multe dinner parties, mai puțin ieșit în oraș
România a mai trecut printr-o traumă colectivă, în 2015, odată cu incediul de la Colectiv. După tragedie, o bună bucată de vreme, oamenii au evitat să iasă în oraș, s-a implementat într-un final legea care interzicea fumatul în spații inchise și au dispărut multe cluburi și baruri cu tradiție, care aveau o clientelă fidelă. Traumele ne schimbă obiceiurile, deoarece, deși factorul declanșator poate dispărea, teama rămâne pitită undeva în creier și ne dictează deciziile cotidiene, exact ca-n experimentul cu maimuța, menționat mai sus. În plus, perioada de izolare, fie că ne dăm sau nu seama, ne-a schimbat. Da, desigur, ne e tare dor să ieșim la cafea, la brunch, la cină, la club. Dar, între timp, am învățat să gătim singuri rețetele iubite (cu care în mod sigur vom dori să ne lăudăm la prieteni), am înțeles că singurul lucru care contează cu adevărat într-un club plin e să fii înconjurat de oameni cu care te distrezi. Și că prosecco are același gust, chiar și atunci când e servit pe balcon. Drept urmare, probabil vom urma mai mult modelul franțuzesc de socializare, a cărui celulă sunt dinner parties, în care vom găti, vom bea și ne vom distra… mai mult acasă.
3. Vom purta măști
Măștile sunt extreme de incomode. Îți transpiră fața, te iriți, ți se aburesc ochelarii etc. Drept urmare, a fost foarte surpinzător pentru mine să văd cât de mulți oameni din intersecția Shibuya din Tokio le purtau, cu mult înaintea debutului pandemiei de coronavirus. Și în China măștile sunt purtate în mod curent, pentru a preveni răspândirea virușilor de orice gen, dar și din cauza gradului ridicat de poluare. Aceste țări sunt obișnuite cu o densitate imensă, dar controlată, a populației și înțeleg importanța purtării unei măști, în special când nu dispui de suficient spațiu personal. Și pe cât de ciudat mi se părea înainte acest obicei, pe atât de firesc mi se pare acum, când purtarea măștii ne poate scuti de îmbolnăvire. Din câte știm până acum, e posibil să conviețuim cu coronavirus o perioadă îndelungată, deci avem tot timpul ca acest obicei să devină reflex. Și să rămână așa.
4. Vom călători mai prudent
Înainte de pandemie, dacă mă uitam pe Facebook, puteam avea impresia că toată lumea este într-o perpetuă vacanță. Mereu era cineva în Bali, în Maldive, în Tulum… iar de Paris nici nu mai zic. Călătoriile deveniseră mult mai accesibile, fie prin sistemul de early booking, fie prin variantele low cost si mulți oameni aspirau să fie nomazi digitali (una dintre cele mai importante tendințe de pe piața muncii a anilor trecuți). Odată cu distanțarea socială impusă în avioane și de pierderile colosale ale companiilor de zbor, biletele de avion se vor scumpi. Ne vom asigura investițiile în călătorii până în pânzele albe. Iar frica dobândită odată cu coronavirus, alături de pierderile financiare aferente acestei crize globale, ne vor face să prindem drag de destinații mai apropiate, mai accesibile și care ne oferă siguranța (deși siguranța e mereu o iluzie, însă una reconfortantă!) că ne-am putea întoarce acasă acasă în caz de ceva.
5. Vom câștiga mai mult spațiu personal
Dacă lucrezi într-un open space, prababil știi că majoritatea companiilor, pentru a reduce costuri, înghesuie oamenii ca-n linia de producție din fabrică, indiferent de natura muncii lor. Și cred că știi acel gen de situație, în special în țările din vest, când la restaurant ești așezat la o masă cu mulți alți oameni, din principiu, față în față cu persoana cu care ai venit. Ei, poate acesta este unul dintre puținele aspectele pozitive ale acestei pandemii: vom câștiga mai mult spațiu personal. Multinaționalele caută soluții pentru crearea unor birouri mai generoase (în China această măsură s-a implementat deja în firmele mari). Și ne vom adapta cu ușurință acestei măsuri, pentru că e ușor să te obișnuiești cu binele, după cum zice o veche zicală din popor.
6. Mulți dintre noi vor lucra de acasă (în continuare)
După cum aminteam mai sus, firmele vor fi obligate să ofere mai mult spațiu angajaților, dar în multe cazuri această schimbare se va traduce prin faptul că mulți oameni vor ajunge să lucreze de acasă (are sens atât logistic, cât și economic – se consumă mai puțină apă, cafea etc). Jack Dorsey, CEO-ul Twitter și-a anunțat angajații că, mulțumită rezultatelor optimiste din timpul izolării, pot lucra de aceasă pentru totdeauna. Pe de altă parte, conform unui reportaj de pe Digi 24, noile proiecte imobiliare din București includ în apartamente spații modeste pentru birouri, special concepute pentru persoanele care lucrează de acasă, pe același model după care erau prevăzute dressing-urile. Deși pentru mulți dintre noi lucratul de acasă a fost o reală provocare, poate odată cu începerea școlilor, cu normalizarea lucrurilor și cu câștigarea liniștei sufletești, ne vom da seama că nu e așa de rău să poți lucra în pijamale, și să-ți conservi energie și timp pentru viața personală și hobby-uri.
7. Birocrația va fi informatizată (cu adevărat)
BIrocrația nu a fost niciodată punctul forte al țării noastre și, de fiecare dată când mergeam la Administrația Fianciară și vedeam funcționarele îngropate în dosare și condici, mă întrebam cum e posibil așa ceva în epoca internetului?! Deși de-a lungul timpului s-au investit fonduri în informatizarea instituțiilor publice din România, a fost un proces lent și anevoios. Însă, odată cu pandemia, lucrurile s-au urgentat, iar informatizarea birocrației e unul dintre cele mai mari avantaje pe termen lung ale crizei medicale pe care o traversăm. În plus, multe persoane care nu erau adeptele tehnologiei au învățat să-și plătească facturi online și să facă transferuri prin home banking. Mai mult, datorită izolării sociale, procesele din instanță pot fi judecate prin videoconferință. Iar acest fenomen poate fi extrapolat și atunci când ne referim la viața noastră cotidiană: multe drumuri care se traduceau prin timp pierdut în trafic și stres vor deveni videoconferințe, pentru că acum majoritatea s-a obișnuit cu interacțiunile prin intermediul Zoom.
8. Regulile de igienă din saloanele de înfrumusețare vor rămâne mult mai stricte
Când vorbim despre saloanele de înfrumusețare, siguranța și sănătatea clienților au reprezentat mereu imperative pentru numele de top din această industrie, însă, odată cu pandemia, regulile stricte de igienă se aplică tuturor saloanelor. Dezinfectarea, atât a instrumentelor, cât și a scaunului de coafor sau a patului de cosmetică după fiecare client, panouri de protecție și/sau mască (de câte ori n-ai fi preferat să nu inspiri răsuflarea cosmeticienei?!) plus o distanță mai generoasă între posturile de lucru. Pandemia a făcut micile afaceri, dar și lanțurile de saloane, să înțeleagă importanța respectării regulilor stricte de igienă și nevoia spațiului personal. Însă trebuie să contribuim și noi la amplificarea acestui confort, respectându-ne cu strictețe programările, măcar de acum încolo, pentru a evita aglomerațiile din recepții și pentru a menține o atmosferă aerisită, chiar și mult după ce pandemia va fi trecut.
9. Vom cumpăra mai mult online decât offline
Vânzările online au explodat pe parcursul izolării, pentru că am evitat să ne expunem pericolului infectării fără miză. Însă, dincolo de beneficiile serviciilor de livrare, am descoperit că e mult mai comod să comanzi mâncare de la supermarketuri decât să cari baxuri cu apă, că putem comanda legume și fructe BIO atât pentru beneficiile nutritive sau gastronomice ale acestor produse, cât și pentru a sprijini afacerile mici, că băuturile alcoolice au prețuri mai bune în magazinele virtuale… Și mulți dintre noi au prins și gustul comandării hainelor online – dacă nici acum nu ne-am fi aflat măsurile, nu știu când am fi făcut-o. Drept urmare, shopping-ul online, per total, a câștigat teren și a oferit o doză de curaj oamenilor care au fost până acum sceptici la tranzacții pe Internet sau… celor atehnici. Și, deși nimic nu poate înlocui experiența senzorială a cumpărăturilor propriu-zise, nu mai este cale de întoarcere.
10. E posibil să fim nevoiți să trăim cu coronavirus
În timp ce giganții din Big Pharma sunt într-o competiție acerbă pentru a obține primul vaccin acreditat, iar marile puteri se luptă să obțină întâietate (dacă nu monopol) pe el, adevărul este că încă nu avem un remediu aprobat de autorități pentru a lupta cu acest virus. Iar unul dintre oficialii Organizației Mondiale a Sănătății a declarat că e posibil să fim nevoiți să trăim cu virusul, așa cum ne-am obișnuit să trăim cu HIV. „Este posibil ca acest virus să nu dispară niciodată. HIV nu a dispărut, dar ne-am obișnuit să trăim cu el, am descoperit terapii, metode de prevenție, iar oamenilor nu le mai este atât de teamă ca odinioară. Le oferim viață oamenilor infectați cu HIV, vieți lungi și sănătoase”, a spus Mike Ryan, director OMS. Bineînțeles, sperăm ca măcar unul dintre zecile de vaccinuri vehiculate să funcționeze, sperăm să fie descoperite protocoale de tratament mai eficiente, pentru a ne relaxa cu adevărat. Însă, dacă am învățat ceva în ultimele luni este că, oricâte presupuneri sau previziuni am face, trăim într-o lume imprevizibilă prin definiție.
Cum ne va schimba pandemia viața?
“Când te întrebi cum ne va schimba pandemia viața, ai de luat în calcul două aspecte. Frica are valoare de supraviețuire și, în consecință, ținem minte lucrurile care ne sperie. Cel de-al doilea este acela că creierul asociază probabilitatea ca un lucru să se întâmple cu ușurința cu care aduce din memorie un eveniment de referință, ceea ce ne permite să uităm. Este evident că, pentru o vreme, o să funcționăm în prima variantă. Tot ce vedem în jurul nostru, de la măști pe fețe la știri sau la anunțurile din supermarketuri sau din aeroporturi, ne amintește constant că suntem în vârtejul pandemiei. Obiceiurile și percepțiile noastre despre unele lucruri s-au schimbat. Datul mâinii s-a transformat dintr-un gest social de politețe sau prietenie într-unul de inconștiență, strănutul dintr-un motiv de chef într-unul de panică și priviri reprobatoare, tusea sau febra din „am răcit, iau un Fervex” în „aoleu, ajung la spital!”. Multe dintre lucrurile care reprezentau un gest spontan, precum mersul la film, la mall sau într-un club vor fi, cel puțin pentru o vreme, un act cântărit cu grijă și întors pe toate părțile. Înghesuiala sau aglomerația nu vor mai fi un semn de succes al afacerii sau de calitate al serviciului, ci un semn de punere în pericol. Sunt sigură, însă, că vom ajunge și la a doua variantă, pe măsură ce lucrurile se vor normaliza (și, da, eu fac parte dintre cei care chiar cred că se va întâmpla asta!), vom începe și noi să revenim la normal. Până la urmă, trăim pe o planetă mult prea aglomerată pentru a ne putea permite să nu ne înghesuim, suntem proiectați să căutăm încastrarea socială și grupurile. Avem nevoie de atingere și de îmbrățișări. Omenirea a dovedit de nenumărate ori că învață mult, dar și că are capacitatea de a uita. Uitarea e o parte importantă a procesării traumei, fie ea individuală sau colectivă. Să sperăm că am învățat ce era de învățat și că, la momentul potrivit, vom trece mai departe”, spune Miruna Stănculescu, psiholog.
Citește și: