În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce nu rămânem prieteni toată viața cu amicii din liceu.
– Cum se schimbă subiectele de conversație în grupul tău de prieteni atunci când devii părinte.
Destul de repede după ce am avut primul copil am început să mă îndepărtez de prietenii mei fără copii. Când mă întrebau dacă merg la film sau să luăm cina, sau dacă-mi dădeau întâlnire să bem ceva la cea mai nouă cafenea deschisă în oraș, aproape mereu spuneam „nu”. Atunci când mi-au povestit întâmplări de la primele lor întâlniri, bune sau rele, n-am putut să rezonez cu acele povești. Iar când eu le-am spus că, într-un final, am reușit să-mi fac copilul să doarmă patru ore legate pe noapte sau cât de îngrijorată am fost că nu mănâncă suficient, ei n-au avut nimic să-mi zică în schimb. Atunci când am încercat să fac o glumă despre cât de stupide sunt reclamele care-mi spun că am nevoie și de un leagăn și de un pătuț (care, de fapt, sunt unul și același lucru), ei n-au văzut partea amuzantă a poveștii. În cele din urmă, au încetat să mă întrebe dacă vreau să ies în oraș și eu m-am oprit din a le spune ce se întâmplă în viața mea, lucruri care se învârteau, în mare parte, în jurul fiicei mele.
Problema dintre mine și prietenii mei era mai profundă decât o simplă lipsă de interes în chestiunile abordate în conversație. Scopurile noastre în viață erau diferite. De multe ori ne îndepărtăm de prieteni după ce un astfel de eveniment major are loc în viața noastră și îi schimbă cursul. Și, pentru că prietenii mei și cu mine urmăream scopuri diferite, ne era greu să ne susținem unii pe ceilalți.
Însă să sprijini țelurile celuilalt este un lucru extrem de important în orice relație de succes. Cu toate acestea, în marea majoritate a relațiilor, fie ele de prietenie, de familie sau romantice, fiecare persoană este mult mai concentrată să se simtă ajutată decât să ofere ajutor. Acea mult comentată și blamată frază de despărțire „Nu ești tu de vină, eu sunt” este mereu adevărată, în orice relație. Dacă luăm în seamă ce spune știința motivației, relațiile tale sunt, în general, despre tine. În mod particular, sunt despre conexiunea cu oamenii care te ajută să-ți atingi țelurile.
Iar oamenii din viața ta nu doar te ajută să-ți atingi scopurile în viață (o soție te face soț și un copil te transformă în tată, spre exemplu), însă ei îți facilitează și calea de a realiza ceea ce ți-ai propus. Te apropii de cei care te sprijină și-ți ușurează drumul către împlinirea planurilor ambițioase, dar te și îndepărtezi de cei care te împiedică să o faci. Și, pentru că ambii parteneri ai unei relații își doresc să fie sprijiniți, o relație poate fi una reușită doar atunci când ambele părți simt că primesc ceva și oferă ceva în schimb.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
De multe ori, e mai ușor să oferi sprijin dacă împărtășiți același țel. Spun „de multe ori” pentru că, tehnic, tu poți să ajuți la atingerea țelurilor pe care nu ți le dorești pentru tine. Poate fi chiar și mai dificil de atât. Țelurile similare pot duce la o relație fericită. Legăm relații cu oamenii care au scopuri similare și, prin urmare, ne încurajează să ne ținem de planuri și să obținem ceea ce ne dorim. În școala primară, probabil că ai fost prieten cu acei copii cărora le plăcea la fel de mult cât îți plăcea și ție să te dai în leagăn. În liceu, prietenii tăi împărtășeau gusturile tale în modă și te încurajau să arăți bine și să fii cool. La muncă, probabil ai legat prietenii cu acei oameni care au aceleași valori similare de muncă și onestitate (și care se uită la aceleași show-uri TV sau citesc aceleași cărți). Pe măsură ce trece timpul, iar noi înaintăm în vârstă, și interesele se schimbă, prieteniile își pot pierde din intensitate și prietenii se pot îndepărta. E natural ca prieteniile din liceu să dispară, spre exemplu, atunci când mergi la facultate și legi relații cu oameni care împărtășesc cu tine aceleași țeluri academice și scopuri în viață. Acești prieteni noi sunt mult mai folositori pentru tine, iar tu ești util pentru ei.
Evident, faptul că împărtășești aceleași țeluri în viață nu garantează o prietenie bazată pe sprijin; doar crește șansele. Colegul tău, cel care concurează cu tine pentru o promovare, are același scop ca și tine, dar s-ar putea să încerce să-ți saboteze succesul tău profesional. În acest caz, persoana care are același scop cu tine este ultima pe care ai considera-o prietenă. Pe de altă parte, părinții tăi îți pot sprijini țelurile academice și profesionale, chiar dacă parcursul lor în viață a fost unul total diferit. O persoană nu trebuie să fi avut un titlu universitar ca să-și sprijine copilul să obțină unul. În cele din urmă, ceea ce contează este ca o relație mai degrabă să te susțină în atingerea scopurilor tale decât să-ți pună piedici. Dacă un părinte nu sprijină dorința copilului de a deveni scriitor, sau bucătar, relația dintre ei s-ar putea răci.
Chiar și căsătoriile se pot termina atunci când partenerii nu-și sprijină reciproc obiectivele. Și, dacă să ai aceleași țeluri ajută, nu este neapărat o condiție necesară. S-ar putea ca partenerul tău să fie un artist aspirant, care abia poate să deseneze o floare, sau un chef a cărui capodoperă sunt ouăle ochiuri, sau poate că și-ar dori să lucreze într-un spital, deși amețește când vede și o picătură de sânge. Dacă lăsați la o parte diferențele, veți reuși să vă sprijiniți reciproc.
Oamenii din viața ta care te susțin te vor încuraja să te ții de planurile tale și-ți vor reaminti să-ți urmărești scopurile atunci când rămâi în urmă cu ele. Sunt cei care se așteaptă să ai succes și sunt totuși impresionați atunci când îl atingi. S-ar putea chiar să-ți ofere resursele necesare (cum ar fi un partener care abia știe să facă o omletă, dar care-ți cumpără o tavă frumoasă pentru plăcintă sau are grijă să ai un vas curat la îndemână când ai nevoie de el). S-ar putea să-și asume o responsabilitate mai mare în acele sectoare ale vieții voastre împreună pentru a-ți da posibilitatea să-ți urmezi visurile (ca soțul meu, care a avut grijă de copii atunci când mi-am dorit să scriu această carte). S-ar putea să te ajute să plătești facturile atunci când ai nevoie de bani ca să-ți urmărești țelurile.
Exact ca atunci când am avut copii, când scopurile noastre s-au schimbat, și relațiile s-au modificat. În afara schimbărilor majore (etapele importante ale vieții prin care trecem, cum ar fi să devenim părinți sau să începem un nou job), există și schimbări mai mici care țin de scopurile urmărite. Iar acestea fluctuează în fiecare zi. Într-o dimineață, făceam lecții cu fiul meu, care era blocat acasă din cauza situației pandemice și depindea, mult, de abilitățile limitate ale părinților săi de a-i preda materia de clasa a doua. Noul său profesor virtual a fost esențial în încercarea mea de a face asta. După-amiaza m-am întors la munca mea de la universitate. Temele pentru acasă erau terminate și profesorul fiului meu nu mai era persoana pe care mă puteam baza. Scopul meu se schimbase și, odată cu el, și oamenii care mă puteau ajuta.
Aceste fluctuații contează. Ne apropiem și ne îndepărtăm de oameni pe măsură ce prioritizăm sau nu scopurile pe care ei ne pot ajuta să le atingem. Atunci când e momentul potrivit să atingem un țel ori atunci când simțim că rămânem în urmă, ne ajută să ne motivăm. Prin urmare, ne apropiem de cei care ne sprijină să ne atingem țelurile. Odată ce progresăm în misiunea noastră, iar motivația să atingem acel scop nu mai este prioritară, ne simțim mai puțin apropiați de acei oameni.
Fragment din Get It Done de Ayelet Fishbach. Copyright © 2022 Ayelet Fishbach. Cu permisiunea Little, Brown Spark, / Little, Brown and Company. New York, NY. All rights reserved.