În următoarele 7 minute vei afla:
– De ce este important ca liderii să-și păstreze mereu curiozitatea.
– Cum să-ți gestionezi pornirea de a critica și de a judeca, atunci când ești în postura de lider.
Ca să reușești în postura de fondator al unui startup sau ca să ajungi în fruntea unei organizații, ai nevoie de o anumită duritate în gândire. Antreprenorii și liderii cu vechime sunt persoane care performează la niveluri înalte, care s-au remarcat datorită abilității lor de a vedea situațiile complexe, rapid și clar, și care iau decizii eficiente. Sunt experții care rezolvă problemele.
Însă mai multe lucruri se pot întâmpla atunci când aceste superputeri sunt folosite fără limită. Uneori, sentimentele mai profunde sunt date la o parte sau sunt îngropate adânc, în efortul de a obține rezultate rapide. Stresul ignorat și anxietatea se pot acumula și, în cele din urmă, se pot manifesta și la locul de muncă. Cum ar fi… sub forma unui stil de management arogant, o lipsă de conexiune și nici un fel de abilitate de a motiva echipa, un sentiment tot mai acut al sindromului impostorului, ori decizii repetate care par iraționale sau fără niciun sens.
Judecățile pe care le emiți în legătură cu tine, cu echipa, sau cu ambele, în cele din urmă vor omorî pur și simplu spiritul de colaborare, inovația și creativitatea și vor transforma problemele de strategie sau de execuție din fiecare zi într-o luptă care nu duce nicăieri.
În timp, chiar și o aplecare sănătoasă către acțiune poate deveni o piedică în calea judecății și un motiv de frustrare atunci când alți oameni nu își ating obiectivele sau nu ajung la nivelul de excelență pe care tu ți-l dorești. Foarte repede, acest fenomen se transformă într-o „problemă de management”; echipa se simte criticată și colaborarea dintre voi are de suferit.
Pe de altă parte, acei lideri care vor internaliza stresul pot fi, în cele din urmă, consumați de vocea lor critică interioară. În încercarea de a-și dovedi valoarea, aceștia ar putea să lucreze și mai mult, ajungând chiar la burnout, se pot lupta să implementeze într-un mod adecvat responsabilitățile în echipă, sau vor încerca mereu să-și „salveze” echipa, dând naștere astfel unei dependențe excesive și nesănătoase.
În oricare dintre cazuri, lucrurile care păreau la început niște mijloace eficiente de operare, care să ducă la rezultate bune, se dovedesc a fi niște puncte slabe.
Nu uita: judecățile pe care le emiți în legătură cu tine, cu echipa, sau cu ambele, în cele din urmă vor omorî pur și simplu spiritul de colaborare, inovația și creativitatea și vor transforma problemele zilnice de strategie sau de execuție într-o luptă care nu duce nicăieri.
Oprește spirala care te duce în jos!
De cele mai multe ori, judecățile despre cineva sau ceva, critica și frustrarea sunt exprimate cam așa:
- „Trebuia să…”
- „Trebuie ca noi să facem…”
- „Ce lipsește aici…”
- „Cum ai putut…”
- Sau, chiar când încerci să-i dai un feedback pozitiv: „Îmi place ce-ai făcut aici, dar…”.
În încercarea de a ajunge la rezultate mai bune, ai parte fix de opusul acestui lucru. Receptorul unor astfel de mesaje aude doar niște variațiuni ale lui „Nu ești bun” și interacțiunea o ia în jos, ca într-o spirală. Odată ce se întâmplă acest lucru, participanții la conversație nu se mai pot conecta unul cu celălalt, nu mai pot participa împreună la conversație, nu pot să-și mai împărtășească lucruri, nu se pot adapta unul după celălalt și nici nu pot ajunge la același numitor comun. Ca situația să fie și mai proastă decât este deja, orice urmează după „Trebuie să” este corect, de obicei, sau cel puțin a reprezentat o soluție posibilă la problema din discuție, însă partea asta n-a mai auzit-o nimeni, pentru că receptorul era deja prea ocupat să repare daunele produse propriului ego.
Ca să fim și mai clari, acest tipar se aplică și în ceea ce privește criticismul intern. Ceea ce începe ca o observație (de multe ori cât se poate de obiectivă) sau chiar ca o încercare de auto-motivare, sfârșește prin a fi o conversație distructivă despre valoarea proprie și merite, care nu face altceva decât să irosească energie prețioasă care, altfel, ar fi putut fi utilizată pentru a rezolva provocarea pe care o ai în față.
Nu trebuie să fii meteorolog ca să știi când vine furtuna
Ca să înțeleagă și să răstoarne aceste tipare, liderii trebuie să se uite la adevărurile (adesea dificile) care i-au modelat și la modul în care ei înșiși au contribuit la aceste rezultate de care sunt nemulțumiți. Ceea ce înseamnă să fie în legătură cu gândurile lor, cu sentimentele lor și cu tiparele care duc la judecăți și critici. Înseamnă să iasă din aria certitudinii și să se arunce în zona curiozității, flexibilității și vulnerabilității.
În munca pe care o fac cu liderii, de multe ori mă lovesc de rezistență în această etapă de început a procesului de schimbare.
Lucru perfect de înțeles, de vreme ce obligația de a explora tiparele emoționale pe care le ai în relația cu tine, dar și cu ceilalți, poate părea un alt tip de „muncă” pentru niște oameni care au deja multe pe cap. „Ar fi mult mai ușor dacă oamenii ar putea să răspundă doar la partea bine intenționată a mesajului meu”, susțin liderii. Chiar dacă au dreptate, nu așa suntem construiți noi, oamenii. Este adevărat, de asemenea, că atunci când încetinești puțin ritmul pentru a-ți înțelege resorturile interioare ale reacțiilor simți că, pe moment, plătești un preț mare; pe termen lung însă, beneficiile pe care le ai sunt mult mai valoroase. Și, în cele din urmă, nu trebuie să te transformi într-un meteorolog pentru a înțelege când vine furtuna.
În cele ce urmează îți punem la dispoziție o schemă simplă care să te ajute să-ți gestionezi mai bine, într-un mod mai înțelept și mai rapid, situațiile în care judecățile și criticile sunt tot mai intense.
Cei 3 pași: conștientizare, perspectivă, alegere
Conștientizare + Perspectivă = alegere
În orice provocare, dacă îți Conștientizezi reacțiile emoționale și ai și o Perspectivă corectă asupra lor, vei fi în stare să faci o alegere clară și conștientă, una care va fi în concordanță cu obiectivul pe care îl urmărești. Cu alte cuvinte, dacă ești tot mai conștient de tine și de abilitatea ta de a căpăta o perspectivă asupra reacțiilor tale emoționale, folosite într-un împrejurare care chiar contează pentru tine, vei reuși să acționezi într-un mod conștient, intenționat și colaborativ pentru a ajunge la rezultatele dorite.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Pasul 1: Conștientizare
Recunoaște-ți și identifică-ți sentimentele
Să-ți dai seama că cineva e critic și emite nonstop judecăți despre alți oameni și lucruri este, de multe ori, mai ușor decât să identifici emoțiile care alimentează acele porniri. Prin urmare, să începem cu ideea că „judecarea” oamenilor este un sentiment, sau că, cel puțin, fenomenul este generat de un sentiment. Este un semnal că există și alte sentimente acolo, prezente, și este primul pas pe care-l faci pentru a construi conștientizarea obiceiului.
De cele mai multe ori, sentimentul care vine la pachet cu judecățile și criticismul este cel de frustrare. Și sentimentele care alimentează judecățile și frustrarea sunt, de obicei, dezamăgirea, confuzia, frica. Cu cât cercetezi din ce în ce mai amănunțit și mai specific sentimentele care stau la baza judecăților, cu atât șansele de a răspunde într-un mod cât mai potrivit și mai eficient situației cresc. Spre exemplu, confuzia va necesita un alt remediu decât frica, durerea sau dezamăgirea.
Acceptă și dă voie sentimentelor să te cuprindă
Dacă ai fost, de obicei, expertul care rezolva problemele și ajungeai de multe ori la rezultate bune în acest fel, probabil că ai pus deoparte câteva premii (și deloc cel mai mic dintre ele fiind sentimentul acela că ești un maestru în ceea ce faci!). În mod natural, judecățile și frustrarea apar atunci când în scenă intră alți oameni care te împiedică să ajungi din nou la acel sentiment. Până la urmă, tu vezi foarte bine cum merg lucrurile, de ce n-o fac și ei? Speranța ta este că, atunci când îți manifești frustrarea și emiți toate acele judecăți, ceilalți se vor grăbi să ți se alăture și veți rezolva problema în doi timp și trei mișcări, ca niște experți. În acest fel, judecățile pe care le emiți ar trebui să funcționeze ca un soi de combustibil nuclear care să te propulseze peste debandada și neplăcerile unui parteneriat sau ale unei colaborări cu alți oameni. Măcar de-ar fi așa.
Cireașa de pe tort: frustrarea (sau, atunci când ia forme extreme, mânia) este un sentiment care se manifestă activ. În general, acționăm pentru că simțim că facem ceva să schimbăm o situație neplăcută. În acest fel, partea frustrată din noi susține că ar putea fi eficientă. Și poate fi destul de inconfortabil să ai o altă abordare, să crezi că o altă cale (mai calmă, mai deschisă, mai răbdătoare) va duce un rezultat la fel de puternic.
Conștientizarea în acțiune
Odată ce permiți judecăților să apară, și poți să etichetezi cu precizie sentimentul din spatele acestora, te afli într-o poziție mai bună pentru a spune un lucru care să genereze o acțiune (și nu unul care să ducă în jos, în spirală). Iată câteva exemple:
„Trebuie să venim la birou pentru a face treabă cu adevărat” se transformă în… „Mi-e teamă că o să pierdem puterea echipei dacă vom continua să lucrăm de la distanță” sau „Îmi e dor să petrec timpul într-un spațiu pe care să-l împart cu colegii mei”.
„Ai nevoie de răspunsuri pentru întrebările pe care comitetul de conducere ți le va pune după ce vei prezenta aceste date” se transformă în… „Mă îngrijorez că vom pierde finanțarea dacă nu le insuflăm suficientă încredere în planul nostru la această întâlnire”.
„Mi-ai spus că ești implicat total în asta!” devine… „Nu înțeleg ce s-a întâmplat între înțelegerea pe care am făcut-o săptămâna trecută și ce îmi spui acum”.
„După toată pregătirea pe care am făcut-o, cum poți să spui că asta e concluzia ta?!” devine… „Sunt dezamăgit de rezultatele procesului nostru”.
Nu crede tot ce gândești!
Sentimentele sunt întotdeauna reale, însă gândurile care le acompaniază nu sunt mereu adevărate. O mulțime de psihologi, antrenori, autori, practicanți ai budhismului, experți în leadership au ajuns la o versiune mai scurtă a acestei afirmații, care sună practic ca un ordin: „Nu crede tot ce gândești!”.
„Sentimentele sunt datele în această situație, nu directive” – Susan David, Emotional Agility
Susan David, cercetătoare de top în domeniul emoțiilor umane și autoare a volumului „Emotional Agility” spune că „Sentimentele sunt date, nu directive”. Și ne sfătuiește să ne folosim sentimentele pe post de „semne de circulație”. Cu alte cuvinte, întreabă-te: „Care e informația pe care o poartă acest sentiment?”. Dacă adaugi asta enunțurilor de mai sus, în care o critică era transformată și numită emoție sau sentiment, acum poți adăuga un enunț despre lucrurile de care-ți pasă sau pe care apreciezi (pe care, să sperăm, și celelalte persoane le apreciază). Spre exemplu:
„Îmi pasă de cât de sănătoasă este această organizație pe care cu toții am pus mâna să o creștem. Sunt îngrijorat că, dacă vom lucra mai departe la distanță, vom pune în pericol sănătatea și vitalitatea echipelor noastre și abilitatea noastră de a livra lucrurile la timp”.
„Sunt dedicat acestui proiect și-mi pasă foarte mult de oamenii cărora le servește. Dacă vom pierde finanțarea, vom pierde acest vis. Haideți să vorbim despre lucrurile pe care comitetul de conducere le va căuta în această prezentare.”
„Vreau ca orice persoană care lucrează aici să simtă că are ceva de câștigat. Dacă nu avem niște proceduri pe care să ne putem baza și care să ducă la îndeplinirea sarcinilor, nu putem să ajungem la acest rezultat”.
Pasul doi: caută o perspectivă
În momentul în care ești prins într-un vârtej de emoții și-ți dorești un anumit rezultat, este dificil să faci un pas înapoi și astfel să capeți o perspectivă mai corectă asupra situației. Acesta este momentul în care alți oameni pot fi de ajutor, dacă tu ești deschis să le împărtășești din informațiile pe care le deții, deschizând astfel oportunitatea unei re-examinări a perspectivei din care vezi lucrurile. Atunci când faci acest lucru, riști să auzi lucruri pe care nu vrei să le auzi sau să te confrunți cu situații pe care nu-ți dorești să știi că există cu adevărat. Sau, cine știe, poate că-ți vei întări convingerea că ai luat decizia bună.
Poți să te antrenezi să te uiți la diverse situații și la deciziile care trebuie luate din mai multe perspective. Este vorba, practic, de perspectiva mai multor părți interesate în acea problemă. Spre exemplu, gândește-te ce va crede echipa ta, organizația din care faci parte sau comunitatea despre această decizie? Cum o vor primi clienții sau competitorii? Și o perspectivă raportată la timp poate fi, de asemenea, utilă. Spre exemplu: cum ar fi arătat acest lucru în urmă cu 30 de ani, sau cum va părea această decizie peste 30 de ani? De multe ori, trebuie să te uiți mai atent în interiorul tău ca să-ți identifici valorile și trebuie să privești în afară către sistemele mai mari care operează în organizația, industria și cultura ta.
Dacă ești ezitant sau simți că ceva te reține în a explora diferitele perspective, poate e timpul să te întrebi ce alte credințe importante sunt la mijloc. Undeva, adânc ascunse, uneori fără să știm că sunt acolo, aceste credințe pot exista și ne pot împinge în diverse direcții. Modelul Rezistența la Schimbare numește acest fenomen „angajamente concurente”. Un exemplu de astfel de credință poate fi aceasta: „Prietenia mea nu va supraviețui dacă eu voi deveni șeful amicului meu”. Atunci când ești confruntat cu perspectiva unei promovări, această credință poate duce la fenomenul angajamentelor concurente: cel de a fi manager și cel de a-ți păstra prietenul. Atunci când ești blocat într-o perspectivă rigidă, poate fi de ajutor să-ți aduci aminte că există și alte modalități de a rezolva dilema, unele care nu rănesc alte persoane, dar nu-ți permit nici să te auto-sabotezi.
Atunci când le vezi prin ochii altcuiva, aceste credințe vechi și ascunse pot reprezenta strategii de supraviețuire de tip antic. Acestea sunt modalități de acțiune care, inițial, preveneau consecințele negative (rușine, umilință, rău fizic) sau aduceau recompense (încrederea în sine, un simț al apartenenței, siguranță). Spre exemplu „Succesul meu depinde de faptul că nu fac alți oameni să se simtă inconfortabil” sau „Trebuie mereu să fiu persoana care iese în față, altfel ceilalți vor fi răniți”.
Strategiile care au funcționat odinioară se pot transforma acum în călcâiul lui Ahile și-ți vor submina abilitatea de a-ți atinge obiectivele. Atunci când nu le iei în seamă, aceste credințe îți pot îndrepta acțiunile în niște direcții care nu sunt tocmai în concordanță cu lucrurile importante pentru tine.
Pasul trei: fă o alegere
Când vei fi conștient de tiparele tale emoționale și vei avea abilitatea de a vedea o situație din mai multe perspective, atunci vei fi în stare să faci alegeri cu o libertate mai mare și le vei face în conformitate cu valorile tale proprii. În timp ce schema pare simplă și directă, fiecare dintre acești pași poate fi foarte complex și greu de pus în practică. După ce vei fi citit acest articol, vei învăța care sunt acele capcane obișnuite cu care se confruntă un lider atunci când navighează pe teritoriul complicat al emoțiilor și interacțiunilor umane, dar și modul în care poți distinge fiecare amănunt care-ți va permite să vezi cu mai multă claritate lucrurile și abilitățile necesare ca să aplici întocmai schema de urmat.
Concluzie
La nivel emoțional au loc mai multe „fenomene” decât îți imaginezi! În timp ce noi ne considerăm niște ființe fundamental raționale, alegerile noastre sunt puternic influențate de emoții. Dar, atunci când ești conștient de obiceiurile tale emoționale și folosești mai multe perspective ca să privești lucrurile, vei reuși să iei decizii mult mai bune. Utilizând această schemă cu trei pași, îți vei putea cultiva abilitatea de a acționa pornind de la o atitudine robustă și fermă din punct de vedere emoțional. Poți promova creativitatea, colaborarea și răspunderea, în timp ce-ți menții standardul ridicat de excelență cu care te-ai obișnuit și care te-a adus aici, în primul rând!
Citește și:
Cele mai comune idei preconcepute despre liderii faimoși din istorie
Cum să fii un lider eficient: ingredientele nebănuite ale succesului