În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce afacerile, și chiar viața însăși, seamănă cu succesiunea anotimpurilor.
– Cum să întâmpini iarna cu brațele deschise.
Este suficient să fii doar un om…
Obișnuiam să spun oamenilor din jur că sunt puternic, că nimic nu mă poate atinge. Nu sunt sigur că mai cred acum asta cu adevărat, însă, fără îndoială, la un anumit moment dat, chiar îmi închipuiam că sunt invincibil. Mă lăudam cu faptul că în șapte ani de muncă nu mi-am luat nici o zi liberă pe motiv de boală. Și o spuneam asta tuturor – iar cei mai mulți se amuzau atunci când mă auzeau. Mă întrebam dacă ar fi posibil să opresc cu adevărat un glonț prin corpul meu, dacă asta ar fi trebuit să fac. Desigur, nu era posibil. Sau poate că da?! Însă cu siguranță asta înseamnă că am încredere în mine. Așadar, oricum ar arăta scala încrederii pentru tine, mai întâi trebuie să crezi cu adevărat ceea ce spui. Cine știe, eu poate că m-am uitat de prea multe ori la filmul Bulletproof Monk pe vremea când eram doar adolescent și au început să-mi vină idei despre lucruri și despre realitatea din jurul meu.
Însă există însă ceva mai presus de toate cele povestite aici. Și acest lucru este, de fapt, certitudinea că toate lucrurile bune ajung la un sfârșit. Este la fel de adevărat și că toate lucrurile rele se termină, la un moment dat. Filozoful pe teme economice Jim Rohn compara afacerile, dar și viața însăși, cu anotimpurile. Ce poate fi, cu adevărat, viața, altceva decât o succesiune de anotimpuri?
Așadar, oricât de mândru eram de cei 7 ani fără hopuri – perioada aceasta de glorie a luat sfârșit într-o manieră cât se poate de abruptă. Am trecut de la o zi de vară însorită la o furtună de toamnă care m-a dărâmat pur și simplu din picioare – și asta doar în câteva ore. Sincer, cred că totul s-a întâmplat doar pentru că m-am oprit. Oprit la modul real – fără muncă pentru câteva zile, fără deadline-uri și fără nimic de făcut. Desigur, îmi mai luasem vacanțe până atunci în cei șapte ani – însă niciodată nu m-am desprins cu totul și nu mi-am deconectat creierul și corpul de la stresul și problemele de zi cu zi. Două săptămâni mai târziu, sistemul meu suprarenal a decis că, dacă eu n-o s-o iau mai ușor, o să mă oblige el s-o fac. Ca să împrumut o replică dintr-un serial cunoscut, a venit iarna!
La un moment dat, pe parcurs, am încetat să le mai spun oamenilor că sunt invincibil. Am încetat s-o mai cred, de asemenea. Am realizat că sunt doar un om. Și că asta e OK. Lucru ușor de zis acum, însă la momentul respectiv am urât realitatea. E ușor să uiți de natura ciclică a vieții și să te împotmolești subit. Cu siguranță, primăvara i-a urmat iernii și, în câteva săptămâni eram, literalmente, renăscut. M-am reorientat să fac ceea ce iubesc (coaching) și mi-am jurat că mi-am învățat lecția. Vara a fost una super bună: creativă, în care am construit lucruri și i-am ajutat pe alții. Iar toamna a venit cu o recoltă de promovări și recunoașteri.
Desigur că a venit și iarna. Nu fizic, ci la nivel mental: claritatea verii s-a tocit, iar acesteia i-a urmat frustrarea. Însă de această dată a fost un sentiment diferit. De data aceasta știam că primăvara așteaptă după colț. Nu știam când, însă eram sigur că va urma și eram pregătit s-o întâmpin. Gata să repornesc motoarele, gata să construiesc lucruri și să culeg roadele. Și, de fapt, în aceste pregătiri stă cheia care te poate face să treci peste iarnă. Să construiești, să înveți, să crești, să te pregătești pentru primăvară, gata să izbucnești și să fii din nou în vârf.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Practic, iarna poate fi doar un mic impediment – un „nu” de la un client pe care erai sigur că îl aveai în plan – sau poate altceva – moartea unei rude. Orice ar însemna iarna pentru tine, ai grijă să trăiești cu ideea că primăvara va veni, negreșit!
De ce vă povestesc aceste lucruri? Ei bine, mai întâi pentru că a fost important pentru mine să înțeleg unde eram și ce am devenit, și cât de mult m-au ajutat lecțiile pe care le-am primit. Și, făcând asta, mi-am dat seama că experiența mea îi poate ajuta și pe alții.
Petrecem o perioadă atât de mare de timp atenți doar de evenimentele importante, încât uităm cum arată viața cu adevărat. Un studiu recent comandat de către National Citizen Service în UK a demonstrat că aproape 50% dintre femeile sub 17 ani care au răspuns sondajului încercau să slăbească doar pentru că au fost influențate de imaginile și poveștile din social media. O fotografie este doar un moment în timp, o zi de glorie din vară. Însă niciodată nu există, pe lângă aceasta, vreo mențiune, fie ea în cuvinte sau imagini, despre greutățile iernii pe care a fost nevoie să le depășești pentru a ajunge să ai acel „corp perfect”.
LinkedIn nu este cu nimic mai bun: un spațiu devenit un fel de magazin universal pentru oamenii care-și caută un job sau următoarea descoperire, pentru cei care-și declară cu emfază realizările cu scopul de a primi mai multă atenție. Este acesta un lucru rău? Depinde de definiția pe care o dai tu. Eu unul doar susțin cu încredere condiția umană și capacitatea noastră de a fi incredibil de rezistenți chiar în fața celei mai grele ierni.
Cu aceste lucruri în minte, aș vrea să vă reamintesc:
Este OK să întâmpini iarna cu brațele deschise.
Este OK să ai o zi proastă.
Este OK să-ți acorzi timp pentru tine însuți.
Este OK să fii doar un om.
Citește și:
Cum ne eliberăm de emoțiile negative
Folosește zilnic afirmațiile pozitive pentru a-ți îmbunătăți calitatea vieții