În următoarele 7 minute vei afla:
– De ce unele relații de prietenie pot fi un filtru negativ prin care ne percepem existența și viața.
– Cum te ajută practicarea recunoștinței să fii mai fericit.
În perioada aprilie-septembrie 2018, totul părea că se întâmplă împotriva voinței mele: din cauza unor probleme cu sarcina, am născut cu aproape două luni mai devreme, tatăl meu a murit de cancer, nu am mai reușit să mă întorc la job așa cum îmi propusesem și, colac peste pupăză, pe fondul acestor evenimente, mi-a recidivat și depresia.
Dacă ar fi să derulez pe repede-înainte filmul vieții mele până în copilărie și adolescență, aș putea spune că am fost mereu campioană la cât de mult pot să umblu cu norul negru deasupra capului. Eram veșnic nemulțumită, așteptam mereu să se întâmple acel ceva: un premiu la școală, o reușită la olimpiadă, ziua mea de naștere, o prietenă bună, pe Făt-Frumos, orice venea din exterior și aș fi simțit eu că mi-ar fi validat fericirea.
În afara unor astfel de evenimente, eram cumplit de nefericită și nu reușeam să găsesc în interiorul meu vreo resursă care să mă bucure, să-mi ofere vreo emoție pură, nefiltrată, nemuncită. Aveam în adolescență prietene care-mi “împărtășeau” suferința, și uite așa ne hrăneam reciproc o stare continuă de nemulțumire, neacceptare și neasumare a unei situații pe care puteam foarte simplu să o schimbăm. Dar mereu e mai ușor să te plângi decât să depui efort să și faci ceva.
Nu mă înțelege greșit: este extrem de util și de important să mergi la terapie (eu merg de mai bine de un an), să discuți cu apropiații atunci când nu te simți bine, când te apasă ceva (asta fac de fiecare dată când simt), dar eu mă refer la acele contexte în care te învârți pur și simplu într-o roată de șoarece și nu vrei să ieși de acolo, deși ai cheia de la portiță în fața ta.
Revenind la perioada din 2018, am avut o discuție cu cineva care mi-a ținut o întreagă teorie despre cum viața este o luptă și noi trebuie să răzbim în fiecare zi. A fost un moment greu pentru mine, mai ales că erau zile pe atunci când abia reușeam să mă dau jos din pat, fizic și psihic, doar că mi s-a părut atât de tristă abordarea respectivei persoane, că am decis eu că nu pot trăi așa, că e de datoria mea să am o altă filosofie de viață.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Discuția respectivă, moartea tatălui meu la doar 60 de ani, relațiile de prietenie cu persoane veșnic nemulțumite, nefericite, care nu mișcau un deget pentru a schimba ceva în viața lor, dar priveau orice acțiune a altora drept “noroc” în viață, și nu o alegere conștientă de a avea o viață așa cum își doresc (cum și era, de fapt, realitatea), toate acestea mi-au oferit avântul de care aveam nevoie pentru a-mi trăi viața fără să o consider o luptă, ci mai degrabă un partener de dans.
Iată ce am schimbat în ultimii 4 ani:
- nu mai cred că există cineva care are o viață 100% perfectă nici în online, nici în offline.
- nu mă mai compar cu alții. Doamne, câtă suferință mi-a provocat această abordare. Fericirea mea este complet diferită de a altora, și e perfect firesc să fie așa;
- merg la terapie pentru a-mi vindeca rănile din copilărie și adolescență, și pentru a învăța cum să gestionez anumite situații;
- am triat mult, enorm: obiecte, oameni, așteptări. Am scăpat de balast și am păstrat doar ce îmi aduce liniște, confort psihic, bucurie;
- lucrez mult cu mine să renunț la ideea că am control absolut asupra vieții;
- nu mai cred, așa cum am făcut-o aproape toată viața, că e musai să fie greu de făcut, de obținut, pentru ca eu să fiu mândră ca am reușit acel ceva
Cum să găsești bucurie în fiecare zi?
Nu este deloc simplu, firește, este un proces într-o evoluție permanentă, nu decizi azi că vrei să fii fericit/ă în fiecare zi și chiar se întâmplă așa, mai ales când vorbim despre generații care n-au fost învățate deloc despre igiena emoțională. Dar te autoeduci, pentru că știi că totul începe în primul rând la interior și abia apoi se duce către exterior, către ce se întâmplă în jurul tău.
Pe mine m-a ajutat mult să înțeleg că “nu pot descoperi focul în fiecare zi” și că nu mai pot proceda ca în copilărie și facultate – și chiar mai de curând în viață – când așteptam mereu să se întâmple ceva mare, important ca să mă simt fericită. Pentru că am făcut asta ani la rând, și tot nefericită eram. Nu te poți aștepta la rezultate diferite dacă tu faci mereu aceleași lucruri, iar atunci intervine schimbarea.
Dacă ai urmărit celebrul serial Sex and the city, dar în special primul film (cel în care Carrie este părăsită în ziua nunții de către Mr. Big), ei bine, există o secvență care m-a urmărit multă vreme și pe care, în timp, mi-am însușit-o. Samantha le întreabă pe celelalte trei fete dacă sunt fericite în fiecare zi, iar Charlotte răspunde: da, sunt fericită în fiecare zi. Nu toată ziua, de dimineață până seara, dar sunt fericită în fiecare zi.
Mi se pare o filosofie splendidă de viață, dar mai ales sănătoasă. Mi-am inhibat mulți ani sentimentele mai puțin pozitive și a fost cumplit, pentru că nu trec de la sine, nu rămân ascunse sub preș sau în vreun sertar, ci ies la suprafață când te aștepți mai puțin și fac un zgomot asurzitor în interiorul tău.
Așa că da, înțeleg de ce nu este realist să fii fericit/ă, în fiecare zi, de dimineața până seara. Dar înțeleg, în același timp, că orice zi în care n-am zâmbit măcar o dată, în care n-am fost recunoscătoare pentru binele pe care-l trăiesc, este o zi pierdută.
Ce fac concret pentru a fi fericită în fiecare zi?
- Oricât de agitată și aglomerată ar fi ziua mea, stau măcar zece minute cu mine. Fie că meditez, fac yoga sau exerciții, ascult muzică, citesc, mă plimb. Timpul petrecut cu mine este esențial.
- Petrec timp cu familia. Între joburi, responsabilități casnice, grădiniță / școală, etc. pare imposibil să te mai bucuri de ai tăi, dar la finalul zilei, mie asta-mi aduce cea mai mare bucurie. Desigur, cum spuneam și mai sus, fericirea este diferită pentru fiecare. Nu trebuie să-ți dorești un copil sau să fii căsătorit/ă pentru a te simți împlinit/ă. Găsește ceea ce te face fericit/ă.
- Sunt recunoscătoare pentru ceea ce am. Când Rita, fetița mea, era bebeluș, i-am pregătit o scrisoare, în care i-am explicat cât de importantă este recunoștința. Îți înnobilează momentele bune și te ajută să te ridici în perioadele grele.
- Am grijă de mine. Poate că pare superficial sau, dimpotrivă, ceva banal, dar n-am avut niciodată grijă de mine, cel puțin până să devin mamă. Acum, nu trece o zi fără să fac ceva pentru a mă simți bine fizic, psihic sau emoțional. Și fiecare pas mic mă face fericită.
- Ajung din nou la vorba aceea potrivit căreia “nu poți descoperi focul zilnic”, drept care mă bucură nespus, la modul real și: o zi petrecută în natură, o carte citită, un mesaj pe care-l primesc de la vreo prietenă sau de la cineva din online, un “te iubesc la infinit” primit de la fetița mea sau un “cât ești de frumoasă” spus de soțul meu. Orice lucru aparent mărunt din viața mea îmi poate crea o satisfacție enormă. Fără să mă forțez să cred sau să simt asta, ci este un firesc pe care l-am cizelat în ultimii ani.
- Caut frumosul, în locuri, oameni, obiecte, și mă hrănesc cu el. Esteticul mi se pare o parte importantă din viața noastră.
- Trăiesc mai conștient. Încerc să nu mai las nicio zi să treacă efectiv pe lângă mine. În tumultul fiecărei zile, aproape că facem totul pe pilot automat. Ei bine, nu doar că mă ajută, dar chiar mă face fericită să mai spun NU, STOP, să reciclez gunoiul, să cumpăr mai puțin și mai de calitate, să nu mai fac risipă de alimente. Sunt gesturi care îmi sunt utile mie, pentru că le fac conștient, nu pe repede-înainte și fără să le acord atenție, dar și mediului înconjurător, societății. Așadar, e o bucurie pe care o împart și cu ceilalți.
- Nu încerc să minimalizez, fie să exclud marile bucurii sau reușite. A găsi fericirea în lucrurile mărunte nu înseamnă că nu-ți mai dorești să fii mai bun, să ai mai mult, să trăiești mai bine. Pentru mine, înseamnă doar că ai înțeles că este la fel de importantă călătoria precum este destinația.
Pe post de concluzie, voi repeta: e important să găsești ceea ce-ți aduce ție bucurie în viață și să cultivi starea aceasta, așa cum ai avea grijă de o plantă: o uzi, îi mai schimbi pământul, îi mai rupi firele uscate, o muți mai aproape de lumina soarelui. Nu va fi ușor să ai grijă de această plantă, dar satisfacțiile zilnice – fie ele mărunte sau mari – vor merita.
Citește și:
Cum să incluzi mai multă distracție și bucurie în viața de zi cu zi